Panasonic GX7, aparatul care marcheaza trei premiere la Panasonic (senzor fara filtru AA, vizor rabatabil si stabilizare in body) si-a facut debutul in luna August, atunci cand a stat timp de aproape doua saptamani in topul listelor de precomenzi din SUA. Intre timp, desi s-a lasat destul de mult asteptat, si-a facut aparitia – timid – si in Romania. A ajuns la Clubul Foto luna trecuta si ne-am putut bucura de o perioada extinsa de teste. S-a descurcat bine, dar a si dezamagit pe alocuri. Sa vedem rezultatele!

Panasonic GX7

Panasonic GX7
Panasonic GX7 – primul CSC Panasonic cu vizor electronic rabatabil, senzor fara filtru AA si stabilizare in body

Specificatii tehnice

  • Senzor CMOS BSI de 16 megapixeli fara filtru AA (premiera la Panasonic)
  • Corp din aliaj de magneziu
  • Stabilizare de imagine integrata in senzor (premiera in gama Panasonic)
  • Functie de filmare similara lui Panasonic GH3 (Full HD 1080p, AVCHD/MPEG-4, setari manuale)
  • Obturator (mecanic): 30s – 1/8000
  • Obturator electronic (in Silent Mode)
  • ISO 200-6200 (extins 125-25.600)
  • Fotografiere in rafala cu pana la 4.3 cadre pe secunda
  • Ecran LCD 3 inch, 1.04 milioane de pixeli, sensibil la atingere (touch-screen)
  • Vizor rabatabil vertical la 90° (a treia premiera la Panasonic), reproducere a culorilor Adobe RGB 100%, 2,76 Mpx
  • Wifi si NFC
  • Blitz popup (rabatabil – ‘bounce’)
  • Patina pentru blitz extern
  • Microfon stereo integrat
  • Functie Focus Peak
  • Slot pentru carduri SD/SDHX/SDHC
  • Greutate 402g

Cu Panasonic GX7 intr-o dupa-amiaza de toamna. Imagine neprelucrata:

Constructie si utilizare

Nu poti privi noul Panasonic GX7 fara sa observi vizorul rabatabil. Este, probabil, semnul distinctiv care il scoate in evidenta in toata gama mirrorless si este cred singurul aparat foto lansat in ultimii (multi) ani dotat cu un astfel de feature. Trecem peste carcasa de dimensiuni reduse, body-ul construit din aliaj de magneziu si ecranul LCD rabatabil multi-touch si intram ‘in paine’ si vorbim despre vizorul rabatabil. A fost primul lucru pe care l-am testat, imediat ce am pornit aparatul. Si – surpriza!? Acum vine si prima – sa-i zicem – dezamagire: dimensiunile ecranului LCD din interiorul vizorului sunt mult mai mici decat m-am asteptat. Sigur, este de inteles ca intreg mecanismul ce permite rabatarea vizorului a dus la niste compromisuri constructive, dar tocmai pentru ca este atat de util (l-am utilizat aproape 100% in pozitie verticala), trebuia sa aiba un vizor electronic mai generos in ceea ce priveste diagonala LCD-ului integrat. Se vede bine, nimic de zis la acest capitol, n-are lag si poate fi utilizat chiar si noaptea fara prea mari probleme, dar un vizor cu 15-20% mai mare ar fi fost excelent!

Continuam analiza si revenim la detaliile body-ului. Panasonic GX7 are un ecran LCD sensibil la atingere, care permite setarea oricarui parametru direct de pe ecran, iar modul de rabatare vertical (nu lateral) este extrem de folositor atunci cand nu vreti sa iesiti in evidenta in timp ce fotografiati. Butoanele sunt amplasate in pozitii usor de accesat cu mana dreapta, iar body-ul este suficient de gros si de solid pentru a oferi o fixare buna in mana, chiar si cu obiective mai voluminoase (in termenii micro 4/3…).

Chiar daca body-ul pare oarecum ‘inghesuit’ (mai ales atunci cand sunt rabatate simultan cele doua ecrane si blitzul – un fel de „Transformers” al aparatelor foto… 🙂 ) accesul la principalele comenzi se face usor si rapid, singurul element care putea fi amplasat intr-o pozitie mai accesibila fiind rotita de selectie din partea din spate a aparatului, care pentru cei cu maini mari ar putea reprezenta o problema de obisnuinta…

In ciuda prezentei ecranului LCD touch (care poate fi dezactivat din meniu), aparatul ofera butoane dedicate pentru majoritatea parametrilor. In plus, in bunul spirit al producatorului Nipon, meniul lui Panasonic GX7 ofera acces la nu mai putin de 7 butoane cu functie programabila, o caracteristica pe care am apreciat-o intotdeauna la modelele Panasonic.

Bineinteles, ca la orice aparat foto care se respecta, nu puteau sa lipseasca conectorii USB si HDMI, dar nici microfonul stereo incorporat, util celor care apreciaza un aparat foarte bine dotat in ceea ce priveste optiunile functiei video.

In partea de jos a body-ului se regaseste filetrul pentru trepied (metalic, centrat pe axul optic) si capacul de acces la acumulator si la slotul pentru carduri SD/SDHC.

Meniul lui Panasonic GX7

Meniul lui Panasonic GX7 ofera este simplu si intuitiv, dar ofera acces la un numar mare de functii si optiuni. Pe langa posibilitatea de a customiza functiile de pe aproape orice buton, mai putem nota: HDR integrat, filmare Full HD cu setari manuale (inclusiv flmare in modul Program sau prioritate de Timp/Diafragma), nivelul semnalului sonor captat de microfon, intervalometru (timelapse) si chiar si posibilitatea de a utiliza obturatorul electronic in locul celui mecanic, pentru a fotografia in linite (aproape) totala… In plus nu lipsesc nici celebrele filtre si efecte speciale, in numar mare la Panasonic si cu o multime de posibilitati de customizare, dar dat fiind targetul cui i se adreseaza acest aparat, nu le-am mai analizat in acest test…

Calitatea imaginilor, ISO si sistemul autofocus

Unul din motivele pentru care am asteptat cu destul de mult entuziasm lansarea lui GX7 a fost noul senzor Micro 4/3 fara filtru AA cu care Panasonic se lauda inca din luna August, atunci cand aparatul a fost dezvaluit oficial. Ei bine, la acest capitol vorbim de o a doua dezamagire pe care GX7 ne-a oferit-o. Desi sharpness-ul imaginilor este excelent, nivelul zgomotului de imagine este inca ridicat peste ISO 1600, similar altor aparate foto mirrorless cu senzori Micro 4/3 pe care le-am testat recent. In plus, in anumite cadre zgomotul este evident chiar si la ISO 200… Nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca Olympus OM-D, un aparat lansat in luna Februarie a anului 2012 (deci acum aproape 2 ani) ofera aceeasi calitate a imaginilor la valori ISO ridicate ca si noul GX7.

Asadar, senzorul lui GX7 nu este, neaparat,  revolutionar sau cel putin nu ofera un plus de performante pe masura reclamei de care a beneficiat. Sigur, asta nu inseamna ca imaginile trase la ISO 1600 sau 3200 nu pot fi utilizate fara probleme ci din contra. Chiar daca faceti printuri A3, veti putea folosi imaginile JPEG, direct din aparat, chiar si la ISO 1600 iar daca prelucrati cadrele RAW veti obtine rezultate chiar si mai bune. Culorile sunt foarte bine redate, sunt vii, iar nivelul de detalii din imagini este impresionant. Am pregatit mai jos cateva cadre crop 100%:

ISO 200:

ISO 200:

ISO 200:

ISO 1250:

ISO 1600:

Sistemul de focalizare functioneaza impecabil, fiind printre putinele aparate cu care nu am avut nici o ‘ratare’ la acest capitol, in aproape 1000 de cadre trase pentru acest review. Se misca repede, focalizeaza precis si corect si, in plus, puteti folosi ecranul tactil pentru a indica cu exactitate zona de focus dorita, cu un simplu „click”.

Fotografii de noapte

Cateva cadre trase cu Panasonic GX7 noaptea,  fara trepied, pentru a testa simultan atat performantele senzorului la valori ISO mari (peste 1600) dar si stabilizarea de imagine integrata in body. In aceea ce priveste stabilizarea, GX7 s-a descurcat excelent, toate imaginile fiind clare, sharp, fara blur chiar si la timpi de expunere de 1/8s. Zgomotul de imagine este bine controlat, dar noul senzor nu face minuni – este similar la acest capitol cu cel al lui Olympus OM-D, lansat acum aproape 2 ani (aici ma asteptam la mai mult de la GX7…). Chiar si asa, imaginile sunt utilizabile si la ISO 1600 si poate si la 3200 daca nu faceti printuri mari… Balansul de alb automat pe timp de noapte se descurca in general bine, dar mai are si unele ‘scapari’. Aici, principalul ‘rival’, Olympus Om-D se descurca ceva mai bine.

Iata imaginile de noapte din testul lui GX7 (ISO 1600 si 3200):

Pret

Panasonic GX7 se gaseste in magazine la un pret aproximativ de 4.799 lei

Raportul calitate/pret:

Ma pregateam sa inchei acest articol criticand (negativ) pretul lui GX7, dar vad ca de la momentul lansarii in Romania si pana acum pretul sau a scazut cu aproape 1000 de lei. Asadar, acum este – zic eu – la pretul corect (daca ne referim si la alte mirrorless-uri din piata). Este la aproape acelasi pret cu Olympus Om-D (review), principalul sau rival. Si ofera mai multe decat acesta, chiar daca la capitolul ‘calitatea imaginilor’ este similar. Panasonic GX7 vine in plus cu Wi-Fi si NFC integrate, o functie video mai performanta, un vizor electronic rabatabil si un senzor fara filtru AA care, in teorie, ar trebui sa produca imagini mai sharp decat unul dotat cu filtru AA. Problema apare atunci cand comparam pretul lui GX7 cu cel al aparatelor foto mirrorless cu senzori APS-C, care sunt uneori chiar mai accesibile decat modelele cu Micro 4/3… Aici va trebui sa decideti singuri daca plusul de performante (uneori marginal) merita sacrificarea portabilitatii (mai ales in ceea ce priveste dimensiunile si greutatea obiectivelor…).

Concluzii

Panasonic GX7 este un aparat foto mirrorless care iese in evidenta in primul rand la capitolul ‘dotari’. Cu Wi-Fi, NFC, vizor electronic rabatabil, functie de filmare Full HD cu setari manuale, socket pentru microfon extern, blitz integrat, stabilizare in body si un senzor fara filtru AA, Panasonic GX7 ar putea urca fara mari probleme pe o treapta a podiumului celor mai bine doate mirrorless-uri. Pierde la capitolul pret si senzor, acolo unde captorul fara filtru AA nu reuseste sa depaseasca senzorii Micro 4/3 lansati de brandurile concurente inca de acum un an si jumatate. Asadar, Panasonic GX7 este un aparat care trebuie studiat cu atentie inainte de a-l achizitiona, mai ales ca la acelasi pret (sau uneori chiar mai ieftin) gasiti si aparate foto mirrorless mai performante in ceea ce priveste calitatea imaginilor la valori ISO mari.

Nota Clubul Foto: 8/10

PRINCIPALELE ALTERNATIVE:

Bile albe:

  • Calitate buna a imaginilor (pana la ISO 1600 inclusiv)
  • Senzor fara filtru AA si cu stabilizare mecanica
  • Focalizare rapida
  • Filmare Full HD 30 fps cu sunet stereo
  • Mod „Auto” versatil
  • Butoane de acces rapid la functii
  • Ecran LCD rabatabil, multi-touch
  • Conectivitate WiFi si NFC
  • Patina pentru blitz extern
  • Stabilizare integrata eficienta
  • Obturator mecanic dar si electronic (selectabil din meniu)
  • Multe optiuni de personalizare
  • Microfon stereo
  • Functie Focus Peak

Bile negre:

  • Vizor electronic de dimensiuni reduse
  • Lipsa unui convertor RAW integrat
  • Stabilizarea integrata in senzor nu este activa in timpul filmarii
  • Pretul destul de piperat

Panasonic GX7 – toate imaginile din test

6 COMENTARII

  1. O completare, body e din magneziu, este metalic, scrie peste tot asta. Pe scurt, daca acest body era la maximum 3000 RON, era aparatul perfect, pentru ca nu toata lumea cauta valori ISO mari, iar la toate celelalte acesta (si OM-D-ul), multumeste. Autofocus bun, sharpness, dotari interne si toate cele.

    L-am studiat o buna perioada de timp, asa cum este, ma atrage mult, dar pretul este cea mai mare bila neagra.
    La fel ca si Fuji, care, profita de faptul ca au cele mai performante mirrorless-uri la calitatea imaginii datorita acelui X-Trans, si au pus preturi de te doare capul (fara suparare, dar si ele sunt cam piperate).

    Cred ca niciun APS-C nu merita mai mult de 4000 RON, indiferent ca e DSLR sau Mirrorless. Cu atat mai mult Oly/Panasonic cu al lor senzor de 17,3 x 13mm. Si aici ma refer la EOS 70D (care nu e mai bun decat 60D decat la video, are AF), ma refer la batranul 7D, care nu-si mai merita acel pret, Nikon D7100, DSLR-urile entry-level mai scumpe ca unele mid-level (nu vedeai asa ceva acum cativa ani… dar de cand le scot pe banda rulanta s-a schimbat treaba), niciun DSLR APS-C de la Canikon nu bat Pentax K-3 si K-5 IIs (chiar si ele sunt putin scumpe), ma refer si la mirrorless-urile Fuji X, X-E2 si X-Pro1 care sunt cam piperate, ma refer la Oly OM-D E-M1, care NU merita acel pret, nici macar E-M5 nu-l merita, era corect 3000 lei, la Panasonic GH3, chiar daca e bun pe video, nu-si merita pretul, si multe altele… nu-mi sariti in cap, e doar parerea mea.

    Asa cum am mai scris undeva, cel mai bun mirrorless cu raport pret/performanta perfect, este Sony NEX-6, iar ca DSLR-uri APS-C, EOS 60D si Nikon D7000 au un pret frumos in raportul pret/calitate.

    Diferente mari le vezi pe senzor Full Frame, APS-C-urile… unul mai "tunat" ca altul, dar calitatea imaginii e cam tot pe-acolo.

  2. Subscriu la ce spune domnul Cosmin Dumitru. Sunt indecent de scumpe aceste aparate fara oglinda. Eu am un Samsung GX20 (clona Pentax K20D din era Pentax – Samsung) care are tehnologie din 2006 – 2007 si la claritatea si calitatea imaginii, cu un obiectiv de 8 milioane de la pentax sau cu vechituri din anii 80 pentax k, este peste Olympus EP3 (celalat aparat pe care il detin) si la limita cu OMD. Am dat pe gx20 doar 1800 lei la F64 deoarece toata lumea stranba din nas cand vedea ca scrie samsung pe el. La viteza de focus e mai slab insa ramane in urma la zgomot doar in intervalul ISO 1000 – 1600. Daca faceam imprudenta si cumparam EP3-ul in primul an de lansare si dadeam 1000 euro pe el in Romania acum imi dadeam cu el in cap deoarece F64 l-a vandut cu 1.300 lei la reducere. De fapt care dracu e pretul real? Fiind si mai prevazator am reusit sa-l cumpar din SUA cu 980 lei echivalent in banii nostri si sa nu platesc taxe vamale. Sincer asta este valoarea lui reala in raport cu performantele. Imi pare rau sa o spun dar Oly si Panasonic sunt o mare teapa precum si toate astea fara oglinda mai ales raportat la pret versus calitatea imaginii. Fuji este alta gogoasa umflata. Prea scumpe si nu sunt chiar asa bune la imagine cum se spune. Eu unul am fost dezamagit. Cat despre DSLR APSC de varf e la fel de jenant. Iau cazul Pentax K3 care reuseste performanta jenanta sa fie mai prost la ISO peste 1000 decat antecesorul K5IIS. Nikon 7100 e si el sub Pentax k5IIS la calitatea imaginii desi e mai nou. O spun testele profesioniste si nu eu. Toate marcile vin cu senzori noi, ecrane tactile, 15 mii de chestiute electronice si au inceput sa ignore calitatea imaginii. Exista si exceptii imbucuratoare in persoana Sony alpha 7 care se apropie de ce trebuie sa fie un mirorless si daca scade la pret in SUA pe la 1400dolari si incepe Sigma sa faca lentile pentru el atunci o sa vedem panica mare la Nikon, canon si companiile similare. In 2013 trebuia deja ca toate, toate aparatele DSRL sau Mirorless la pret de peste 1.000 euro sa fie full frame iar ce e full frame acum trebuiau sa fie deja pe format mediu. APSC trebuiau sa ramana doar compactele si bridge/urile. Micro four thirds nu se justifica nici macar prin dimensiunea obiectivelor daca ma uit la ce obiective mici si full frame are Pentax Limited. In acest moment cred ca mai bine astept revolutia full frame/format mediu si nu mai dau banul pe nimic deoarece inca un aparat din 2006 este competitiv la calitatea imaginii cu astea noi. Cum viteza de focus si zgomotul la ISO mare nu sunt critice pentru mine prefer sa investesc in obiective full frame de calitate care aduc la egal sau chiar ajuta la depasirea aparatelor contemporane.

Lasă un răspuns