Despre fotografii si drepturile de autor
Despre fotografii si drepturile de autor

Ce faci cand cineva publica fara acordul tau o fotografie realizata de tine? Cum demonstrezi ca este a ta? Care sunt pasii legali si pe ce cale poti actiona pentru a-ti revendica drepturile?

Iata doar cateva dintre intrebarile pe care mi le-am pus aseara, totul pornind de la o discutie pe Facebook (desi oarecum in alt context). Asadar, astazi as vrea sa va provoc la o dezbatere pe tema drepturilor de autor si care sunt caile de urmat in momentul in care identifici un caz de utilizare a unei fotografii ce iti apartine. Nu sunt avocat si nu cunosc atat de bine legile in acest sens, dar cred ca este un subiect important despre care ar fi trebuit sa vorbim aici de mult timp…

Va pot prezenta un caz concret: o imagine a fotografului Alex Galmeanu, utilizata fara drept de o multime de publicatii on-line din Romania. Un caz clasic, dar care nu este unic. Din pacate nu cunosc deznodamantul….

Citind despre astfel de cazuri m-am gandit sa ma documentez putin in aceasta privinta. Cateva solutii pe care le stiam sau pe care le-am gasit acum:

Cea mai simpla metoda impotriva “furtului” de imagini ramane watermarkul. “Marcarea” fotografiilor cu numele autorului, intr-un mod foarte vizibil. Totusi, este o solutie oarecum extrema, care degradeaza calitatea fotografiei. Eu sunt, in general, impotriva watermarkului inestetic, care acopera toata fotografia (sau o mare parte din ea)… Pe de alta parte, un watermark mic, mai putin vizibil poate fi inlaturat cu usurinta.

O alta solutie este sa fotografiati tot timpul in format RAW si sa pastrati fisierele neprelucrate (originale). Este practic imposibil ca o terta persoana sa aiba fotografia “copiata” in format RAW (excluzand situatiile in care a avut acces la computerul tau). Totusi, ca sa demonstrezi asta trebuie sa ajungi in justitie.

Inca o solutie posibila: inregistrarea operei (fotografie, text etc) intr-o baza de date internationala si stocarea timeframe-ului cand a fost inregistrata. Un serviciu de genul acesta este acesta. Nu stiu cine administreaza acest serviciu, cat de reliable este si nici detalii despre cum poate fi el folosit ca dovada intr-un proces. Un serviciu similar exista in SUA, de exemplu, la U.S. Copyright Office (detalii aici). Dar “noi” cred ca mai avem mult pana ajungem la nivelul ala…

O solutie pentru cine n-are fotografiile in format RAW: publicarea pe net a fotografiilor sub forma de crop. Adica, incadrati mai larg si publicati pe net un crop al fotografiei originale (95% din cadrul original, de exemplu). Oricine preia fotografia nu va avea imaginea mare din care s-a facut crop-ul, deci puteti dovedi destul de usor faptul ca imaginea este o opera derivata din fotografia initiala. Totusi, nu stiu ce relevanta are asta ca proba in justitie…

Bineinteles, metodele de mai sus se completeaza una pe alta si nici una nu este “o metoda sigura”. Ce mai fac eu? Ma folosesc de datele Exif pentru a marca fotografiile cu numele meu si datele de contact. Sigur, datele EXIF pot fi foarte usor alterate si modificate, dar este o solutie de protectie in plus. Unele aparate adauga automat numele si datele fotografului in EXIF prin completare lor in meniul camerei…

Pentru documentare, este bine sa cititi si sa cunoasteti legislatia in vigoare cu privire la drepturile de autor in Romania. Textul complet al legii il gasiti aici. Iar cu privire la “cine este considerat autorul” unei opere, fie ea si fotografie, in lege scrie asa: “Se prezuma a fi autor, pana la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica” (Cap.II, Art.IV, paragraful I). In cazul drepturilor de autor, legea se aplica si pe Internet ca si in media clasica.

Despre fotografii si drepturile de autor
Despre fotografii si drepturile de autor

Daca faceti parte dintre cei care considera asta o problema minora, care nu va afecteaza, trebuie sa aflati ca, de exemplu, puteti ceda drepturile de autor ale fotografiilor voastre chiar fara sa stiti. Anumite concursuri de fotografie specifica in termenii si conditiile de participare faptul ca dreptul de autor al fotografiilor inscrise este cedat de fotograf organizatorilor. In Romania au fost (si sunt sigur ca inca mai sunt) multe astfel de concursuri foto (pe care, la ClubulFoto, am refuzat de fiecare data sa le promovam). Simpla bifare in on-line a optiunii “Am citit si sunt de acord cu termenii si conditiile” are valoare juridica si poate fi folosita la un eventual proces, iar utilizarea fotografiilor de catre organizatori devine in acest caz perfect legala! Totusi, cati dintre voi ati citit cu atentie tot regulamentul concursurilor inainte de a va inscrie sau de a bifa o astfel de casuta?

Asadar, vin si va intreb pe voi: ce astfel de situatii ati mai intalnit? Care sunt solutiile si cum ne putem proteja fotografiile de utilizarea ilegala? Cum ati proceda in astfel de cazuri? Daca ati trecut chiar voi prin asa ceva, care au fost etapele si ce actiuni ati luat impotriva celor care au utilizat imaginile fara drept?

38 COMMENTS

  1. Mi-a fost furată o fotografie, publicată în iunie anul acesta pe afișul unui club din București, thevintagepub . ro! Am trimis câteva mailuri prin care-am solicitat date despre firma care-a printat afișul și n-am primit niciun răspuns momentan!

  2. – EXIF-ul se sterge fara probleme, nu este o metoda de protectie.
    – “Incadrarea mai larga + Crop” – cred ca te ajuta la fel de mult cat imaginea la rezolutia originala. Imaginile puse pe net nu au de ce sa depaseasca 2000px latura mare sau 600-800px latura mare pentru cazul in care ar fi o imagine mai “de furat”.
    – Chestia cu “fara sa stiti” tine de cititul contractului. Ideea e sa stii ca trebuie sa citesti regulile concursului inainte sa spui ca esti de acord cu ele. (Asta e valabil pentru orice fel de contract…).

    Sunt curios si eu de cazuri care au ajuns in instanta si care a fost rezultatul final.

  3. Eu va intreb altceva : din cei care doresc protejarea drepturilor citi protejeaza la randul lor alte drepturi de autor, software, muzica, etc ?

  4. cea mai fiabia este cea insetetica, metoda folosita de site-urile de stock pentru asi protejeaza fotografiile. Legat de EXIF, se poate sterge, modifica samd. Si eu imi scriu in Exif, dar de multe ori se pierde…de exemplu la redimensionare (resize)

  5. Solutia, unica din pacate, este aceea de a nu mai posta pe site, blog, etc, fotografii in format original. Odata publicate, fotografiile pot fi descarcate printr-un simplu click. Inserarea unui watermark, compromite de cele mai multe ori fotografia si scopul pentru care a fost realizata. Daca din asta traiesti si vrei sa-ti protejezi fotografiile, nu le mai publica online. Pentru asta exista expozitii. Simplu.

  6. Cea mai sigura metoda este sa fotografiezi RAW iar daca nu ai nevoie de RAW atunci sa nu pui niciodata pe net fotografiile la rezolutia maxima. Alte modalitati nu sunt din pacate.

  7. din pacate in era internetului este greu de impiedicat copierea imaginilor. daca imi permiteti impartasesc cu voi metoda mea si unul dintre cazurile de uz ilegal in care am fost implicat: ma folosesc de datele exif pt a scrie informatiile cu privire la autor, folosesc watermark-ul pt publicarea pe internet si le public la rezolutie mica (de ex 900 px la 72 dpi). cu mai putin de un an in urma am gasit in mod intamplator o fotografie de-a mea folosita de o agentie de presa din Italia intr-un articol de-al lor, fotografia fiind publicata fara acordul meu si in plus, modificata tot fara acordul meu (si asta este o incalcare a drepturilor de autor) in sensul ca au facut un crop si watermark-ul a fost exclus. ce puteam sa fac??? sa ma folosesc de lege pt a dovedi ca am dreptate. am salvat pagina web unde fusese publicata si totodata am inregistrat video momentul in care accesam pagina lor fiind vizibila adresa si imaginea mea (pt a putea folosi eventual filmarea ca proba in instanta); am trimis un fax la sediul agentiei de presa (dar este recomandabil o scrisoare recomandata cu confirmare de primire) prin care ii instiintam de incalcarea drepturilor de autor, de faptul ca am facut backup al paginii web si ca am inregistrat video momentul accesarii pagini si am cerut explicatii cu privire la acest fapt. totodata am cerut sa-mi fie platite drepturile de autor pt publicarea imaginii pe toata perioada in care a fost vizibila pe pagina lor (aprox 3 luni), in conformitate cu tarifele in vigoare in Italia si am cerut stergerea imediata a fotografiei de pe pagina web, in caz contrar ar fi urmat sa-mi plateasca mai mult pt a continua s-o foloseasca. de asemenea le-am adus la cunostinta ca urma sa-i actionez in instanta daca nu m-ar fi contactat si platit in termen de 30 de zile de la data trimiterii faxului. ei bine, dupa 2 zile m-a contactat avocatul lor cautand tot felul de portite legale dar nu i-a mers, stia ca aveam dreptate dar totusi a incercat… in final mi-au platit ce mi se cuvenea si au sters imediat fotografia. asadar… cu toate mijloacele pe care le avem la dispozitie fotografiile nu sunt imposibil de copiat, dar cu cat luam mai multe masuri cu atat avem mai multe sanse sa "castigam". nu stiu daca exista o masura sigura 100%. oricum, in cazul in care se ajunge in instanta e bine sa ai negativul (raw) si sa fii sigur ca nimeni nu-l mai are (doar daca nu l-ai cedat impreuna cu toate drepturile), si in plus pot fi utile ca proba alte fotografii facute in aceleasi imprejurari la aproximativ aceeasi ora.

    • Vorbiti de Italia, pana la Romania e cale lunga. Ma indoiesc ca se misca totul asa de repede la noi, probabil tragi ani de zile prin tribunale si atunci ti-o baga pe aia, nu sunt dovezi suficiente :)) …

  8. Inca o solutie posibila: inregistrarea operei (fotografie, text etc) intr-o baza de date internationala si stocarea timeframe-ului cand a fost inregistrata. Un serviciu de genul acesta este acesta. Nu stiu cine administreaza acest serviciu, cat de reliable este ….
    Logoul acestei firme este furat…

    da-i un search pe gogle images cu cuvantul “copyright” si vei gasi cel putin 5 websituri straine cu aceasta imagine. Unele f. vechi chiar.

  9. Am avut si eu ceva ptobleme legate de dreptul de autor si am rezolvato printr-o semnalare, se intampla pe facebook si administratorii m-au ajutat fara probleme in schimb in "viata reala" nu prea avem cu ce sa ne protejam creatiile, cel mai bine e sa ne rugam sa nu fim furati.

  10. Si eu am patit-o in timpul campaniei electorale locale, atunci cand s-au votat primarii, fostul si actualul primar (sau oamenii acestuia) mi-au folosit fotografii cu scolile din oras, facute de mine pentru ziarul local. Nici macar nu m-au intrebat, le-am vazut intr-un pliant USL, aveam formatele RAW, dar n-am continuat in justitie pentru ca intrau oameni nevinovati, oameni de la ziar, pentru care am un respect deosebit. Cred ca cea mai plauzibila dovada intr-un proces ramane formatul RAW. Asta mi-au zis si cativa avocati certificati Cybex, in dovezi electronice. Mi-au mai zis si altii de crop, dar nu cred ca tine cineva cont de asta. Legat de watermark, semnatura sau mai stiu ce, este inestetic. Pe partea mea pot sa-mi foloseasca toti fotografiile oricum doresc, atat timp cat n-o fac cu scop comercial (cat nu au nimic de castigat) si nu imi publica/modifica fotografiile incat sa denote un sens pornografic sau vulgar, n-am nimic impotriva, sunt doar un amator. Au patit-o oameni "grei" si nu s-au plans. Deci…daca aparatul va permite RAW, trageti RAW!

  11. Cred ca aici trebuie sa facem o distinctie: autorul este profi sau amator. Eu sunt amator si nu ma deranjaza daca cineva imi foloseste fotografia, ba mai mult, imi confirma ca poza mea are valoare pentru cineva. Si imi face placere gandul ca fotografia va circula mai mult si poate va bucura mai multi oameni care o vor vedea. Chiar daca ar fi mentionat numele meu, prea putina lume ma cunoaste ca sa-i pese cuiva. In schimb eu raman cu satisfactia recunoasterii calitatii si cu bucuria altora. Pentru mine este suficient si stimulator. S-o convertesc sau sa-i schimb rezolutia este pacat, de ce s-o mai public? Cu totul altceva este in cazul celor care traiesc din asta, care sunt cunoscuti.

    • Ok, inseamna ca tu faci parte dintre cei carora nu le pasa ca altii castiga bani de pe urma muncii tale (si a banilor tai: ai dat bani pe aparatul ala foto nu?) si tu nu primesti nici un leu. Bravo, “frumoasa” atitudine!

      • Pentru mine foto este un hoby, o pasiune (poate suna bombastic dar asta este) si asta imi este suficient. Bani am dat si pe echipamentul de schi, pe audio-video si nu astept sa fac venituri din asta. Direct! Dar indirect, toate hoby-urile mele imi creaza conditiile pentru a-mi face exercita profesia de baza la standardele cerute. Daca cineva descopera ca o poza de a mea poate fi folosita, este meritul lui adica a facut ceva ce eu n-as fi in stare sa fac, ma rog, ceva ce eu nu as face fiindca nu stiu cum se face. Sa fie sanatos, ma bucur ca i-am facut cuiva un bine!

      • Da, dar ai putea fi cunoscut si tu..lumea iti vede o data numele, de doua ori, etc… si asa de la amator devi profi si pe langa echipamentul de schi, audio si vidio mai ai un hobby prin care te faci prezent

  12. De acord.Ai perfecta dreptate.Nu o pui pe Fibi,si gata.Bineinteles,daca ti la aceste fotografii.Tu ce crezi,eu cate fotografii am copiat de pe FB,care mi-au placut?Am o colectie intreaga,si nu mai trebuie sa le caut pe FB,daca doresc sa le admir?

  13. oare si pozele postate pe facebook isi pierd drepturile de autor?
    A citi cineva Termenii legali ai facebookului? Eu nu…

  14. La un moment dat am vrut sa scriu un articol pe aceasta tema, fiindca nici eu nu am fost lipsit de astfel de incidente… Ultimul s-a intamplat chiar saptamana aceasta, luni, cu o televiziune locala, dar s-a rezolvat amiabil.
    Din pacate exista foarte multe persoane si am intalnit astfel de oameni, care cred ca tot ceea ce se gaseste pe Internet este `la liber`. Adica ceva de genul `daca nu-ti convine nu mai posta pe Internet`. Este o atitudine care tine, in primul rand, de educatie, sub toate formele ei. De pe blog-ul pe care il folosesc pentru articole despre tehnica si arta fotografica mi-au fost copiate articole intregi inclusiv pozele exemplu, de doua persoane din Republica Moldova. Aceasta situatie s-a rezolvat, in raport cu acele persoane prin simple amenintari cu plangeri la Parchetul din Chisinau si care au tinut, articolele fiind sterse imediat ! Cu toate aceste, un astfel de individ din Chisinau copiaza in continuare articole despre fotografie de pe alte site-uri romanesti si le posteaza pe blog-ul lui ca fiind realizari personale.
    Un prim pas a fost ca sa folosesc un plugin pentru WordPress care dezactiveaza `click dreapta`. Este o protectie simpla din punct de vedere informatic, dar este ceva… Este pacat ca Facebook nu are o optiune de a proteja o fotografie la copiere, atunci cand utilizatorul doreste acest lucru.
    Am citit acest articol cu interes si acopera multe situatii reale, inclusiv cedarea involuntara a dreptului de autor prin trimiterea fotografiilor la diferite concursuri, de care nu se vorbeste pe nicaieri. Faptul ca vi se cere sa cedati drepturile asupra imaginii respective prin simpla trimitere a acesteia este un indicator sigur despre neseriozitatea acelui concurs ! Ei se folosesc in primul rand de faptul ca oamenii, in entuziasmul lor de a trimite o poza cat mai repede la un concurs, bifeaza casuta cu ‘termeni si conditii’ fara sa-si faca griji de continut.
    Din punctul meu de vedere existenta fisierului RAW acopera iesirea din impas in orice situatie de acest gen. Mai exista si varianta ca orginalul, in care nu exista RAW-ul, sa fie putin mai mare.
    Sigur ca multe persoane s-au vazut la un moment dat in situatia in care li s-au furat pur si simplu fotografiile postate cu buna credinta pe Internet. Intr-adevar, poate exista si ideea ca acea persoana ar trebui sa fie multumita ca cineva i-a folosit fotografia, chiar si fara drept, fiindca inseamna ca are valoare. Dar acestea sunt cazuri izolate si cu timpul lumea si-a dat seama ca totul trebuie platit, mai ales cand in spatele unei fotografii sta o aparatura de mii de Euro, o licenta de LR sau Photoshop, timp si de ce nu creativitate. Una este sa oferi si alta este sa ti se fure ! Din punctul meu de vedere toate astea trebuie platite intr-un fel sau altul, chiar daca fotografia este doar un hobby (cum este si cazul meu).
    Dupa parerea mea, site-ul ecopyright nu este din punct de vedere juridic o solutie viabila si nu face dovada decat a unei date certe, in cel mai fericit caz. Sa nu uitam totusi ca un document poate primi data certa prin atestarea acestuia de un notar, avocat sau prin inregistrarea acestuia la o institutie. Dar va intreb eu, ce legatura are data certa pentru o fotografie ? S-ar putea pune problema unei date certe doar pentru a marca in timp, data de la care se pot solicita eventuale despagubiri in cazul in care acestea pot fi cuantificate in timp, fara a mi fi necesara o alta proba. Cand vorbim despre drept de autor nu se pune problema cine a realizat primul fotografia, ci doar cine a realizat-o !
    Extrasul din Lege care apare in articol se refera doar la ‘prezumtia de a fi autorul’ fotografiei. Aceasta prezumtie poate fi rasturnata prin orice fel de proba admisibila. Sunt discutii cu caracter strict juridic si cred ca ar trebui sa trecem peste ele…
    Se tot vorbeste de instanta si posibilitatesa existentei unui proces. Pentru a porni un proces, in primul rand trebuie sa angajezi un avocat. Sigur ca se poate si fara, dar s-ar putea sa ai niste probleme de procedura. Tot la fel de adevarat este si ca poti sa ai ghinionul sa nu gasesti avocatul potrivit ! Avand in vedere ca de cele mai multe ori ‘hotii’ sunt persoane juridice, trebuie pusa in discutie procedura concilierii directe, sau mai nou a medierii, altfel actiunea se va respinge ca fiind prematur introdusa, pierzand taxa judiciara de timbru… Apoi sa nu uitam de taxele de timbru, care trebuie platite in functie de suma solicitata de la parat. Daca detinem si RAW-ul trebuie sa va ganditi si la o expertiza tehnica de specialitate. Toate astea insumeaza bani si cateodata nu putini, fara sa mai vorbim despre stres, timp, existenta unei cai de atac care va genera si aceasta anumite costuri financiare.
    Mai exista o variabila, judecatorul care judeca aceasta situatie. Sunt anumiti termeni specifici fotografiei, pe care nu avem pretentia sa fie stiuti de toata lumea, asa ca si acestia trebuie explicati in cel mai inteligibil mod posibil.
    Si uite asa, de multe ori omul renunta si pe viitor are mult mai mare grija cu fotografiile lui… Nu este o situatie normala, dar trebuie sa recunoastem ca aceasta este relaitatea.
    De aceea, cred ca articolul este foarte util, chiar daca nu exhaustiv si este menit sa traga un semnal de alarma asupra existentei acestui drept de autor asupra unei imagini. Sigur ca s-ar mai putea vorbi despre ‘Model release’ sau sistemul TFCD sau despre modalitati de a proteja dreptul de autor asupra unei imagini, nu numai pe Internet, dar pot face obiectul unor altor articole, tot la fel de utile.
    De aceea, cat mai multe comentarii pe marginea acestui articol sunt binevenite si pot contribui la cresterea valorii acestuia.

  15. Salutare, într-adevăr este o problemă spinoasă. Din păcate uneori trebuie să luptăm între noi, cei care ar trebui să ştim ce înseamnă drepturile de autor. Nu sunt singulare cazurile în care ţi se spune “le-am găsit pe internet” sau la menţionarea sursei “Google”. Cred că un exemplu are şi domnul @Lazar Dinu, şi nu numai …

  16. Eu din câte am studiat, legea 8/1996 prevede că o operă trebuie adusă la cunoștința publicului sub semnătură (poate fi numele complet sau un pseudonim) pentru a fi protejată. Nu se precizează dacă semnătura trebuie să fie vizibilă sau pot fi folosite alte metode (presupun că în cazul unui proces sunt invocabile rezultatele unei expertize care să releve prezența unei semnături în genul DigiMark sau în EXIF). Am scris și eu un articol despre implicațiile juridice aplicabile în fotografie, îl puteți citi la http://fotografiecluj.blogspot.com/2012/07/dreptul-si-fotografia-aspecte-juridice.html

  17. In repetate randuri am avut probleme cu furtul imaginilor, dar solutie nu prea exista, ultima data, un site pornografic din bucuresti mi-a folosit o imagine nud, furata de pe deviantart, si cand i-am sunat sa le cer sa dea jos imaginea, mi-au ras in nas si mi-au zis sa ii dau in judecata, nu am nici timpul nici nervii nici banii sa apelez la avocati, mai ales ca din cate am inteles, la noi, daca modifici o opera de arta intr-un anume procent, se considera o opera noua, vezi piesele muzicale semipenibile cu 3 capre care canta ca sunt tari si mari pe linie melodica de la dire straits cu ultimele 2 note schimbate…. yak

  18. Salut Cristi! Nu mai pune si tu poze la rezoluții mari, care, sa tenteze pe căcănarii aștia. Se pare că își permit să aibă avocați, care să te fredoneze ani de zile prin tribunale, până ajungi să renunți.

  19. nu au avocați ce taxele de judecata sunt asa de mari ca ești descurajat tu ca parte vatamata sa înaintezi proces, soluție viabila ar fii un watermark sau cum ii spune pe toată fotografia. manechinului i se vede fata in fotografie ?, dacă da atunci amenință-i ca va face manechinul plângere la politie ca asociază chipul ei cu pornosagurile si nu cred ca le-ar conveni sa-i cam caute politia, si fa un printscreen la site. dacă face manechinul plângere politia ii obligata sa investigheze

  20. Salutare

    Chiar daca se fura pozele la noi ca in codru si watermarkul este inestetic eu inca sunt adeptul lui. Asa ca pozele care le postez le “brenduiesc” cu logo-ul personal cu ajutorul unui plugin, Adobe Watermark Panel 2.2.1, astfel imaginea rezultata are o rezolutie mai mica undeva la vreo 600px.
    In concluzie potrivit zicalei: frate, frate da branza-i pe bani.

  21. Da, asta e o problema spinoasa si de care m-am lovit si eu.. Nu era nu stiu ce fotografie, nici macar de rezolutie pe flickr. O asociatie de protectie a animalelor a folosit-o. Eu am aflat prin intermediul sotiei care a vazut-o pe facebook (eu nu am cont pe facebook…si puteam sa nici nu aflu de furt niciodata) fara nici un link, fara nici un cuvant despre fotograf. Atat as fi cerut.. Am lasat-o balta pentru ca era pentru o cauza buna, dar nu mi-a cazut bine. Pe moment nu am mai publicat nicaieri fotografii, dar cred ca o sa fac uz de watermark pe toata fotografia.

  22. Cel mai ok este realizarea unei pagini de Facebook,deoarece facebookul comprima fotografiile,de ex de la 18 mpx la 2 mpx si odata cu comprimarea se pierd si informatiile atasate fotografiei(aparatul cu care au fost captate,diafragma,timp expunere,etc).Si watermarkul este ok.Nu va ptea nimeni participa in vreun concurs fara fotografia originala;)

    • N-am tinut cont ce la ce rezolutie redimensioneaza Facebook-ul pozele, dar cred ca e mai mare de 2 megapixeli. Adevarat, se pierde EXIF-ul, insa si calitatea. Cu pana la 30-40% din calitatea unei fotografii se pierde dupa ce o incarci pe Facebook.
      Profesionistii au website (sau amatorii pretentiosi), pot alege o tema care nu permite salvarea fotografiilor decat cu print screen, si atunci vor avea rezolutie mica. La bloguri e mai nasol insa.
      Oricum, sunt din ce in ce mai multi care prefera sa fure opere de arta si sa se laude la nivel local ca-s facute de ei. Ce e de tinut minte din aceste furturi: daca cineva iti fura o fotografie, inseamna ca esti intr-adevar bun! Altfel s-ar deranja s-o faca singuri (daca ar fi ceva banal).
      Fiti mandrii de realizarile voastre/dumneavoastra, cei care fura reprezinta doar pleava societatii, nu vor ajunge niciodata mai sus. Numai bine!

  23. Buna ,as dori sa stiu daca este legal sa scoți la imprimanta poze si comentariile de pe facebook , impotriva mea la tribunal ,probe de divort .

  24. Salut, am citit articolu’ si este interesant cu Formatul RAW dar eu cred ca dacă ai originalul in format JPEG tot poți demonstra ca fotografia este a ta.

Leave a Reply