Olympus OM-D E-M1 s-a aflat pe buzele tuturor in luna Septembrie, atunci cand a fost anuntat oficial (dupa o lunga perioada de ‘teasere’ aparute pe net). In loc sa inlocuiasca modelul lansat in 2012, noul varf de gama de la Olympus tinteste mai sus, pozitionandu-se in gama profesionala atat prin constructie si functionalitati dar si prin performante si … pret.
Am avut ocazia sa utilizez in mai multe randuri modelul anterior, E-M5 (aici si aici) si l-am considerat unul din cele mai reusite aparate foto ale anului 2012. Asadar, vestea lansarii unui model mai performant, care continua seria OM-ului ‘digital’ am primit-o cu entuziasm. Iata ca acum, Olympus OM-D E-M1 a ajuns la mine, in permiera (cum se intampla cu majoritatea aparatelor testate la Clubul Foto). Asadar, am plecat impreuna la Viena, sa fotografiam pietele de Craciun si sa vedem cum se descurca E-M1 in conditii reale.
Olympus OM-D E-M1
Configuratia de test: Olympus OM-D E-M1 body cu doua obiective – noul zoom M.Zuiko 12-40mm f/2.8 PRO si favoritul meu, Olympus 12mm f/2.0
Olympus Om-D E-M1 – Specificatii tehnice pe scurt:
- Senzor nou, de 16MP
- 37 puncte de focus cu detectia fazei integrate in senzor
- Sistem AF Dual (hibrid, detectia contrastului+detectia fazei)
- Rafala 6,5 FPS / 10 FPS (cu pre-focalizare)
- Wi-Fi integrat
- Sincronizare cu blitzul: 1/320s
- ISO 200-25600 (extins ISO 100)
- Timp de expunere: 1/8000s-60s
- Procesor de imagine TruePic VII
- Stabilizare de imagine integrata in body, pe 5 axe
- Video Full HD (1920×1080 30p, 24Mbps, H.264)
- Ecran TFT LCD touch, 3″ , rabatabil vertical
- Vizr electronic cu 2,36 milioane de pixeli, factor de magnificatie 0,74x si lag de doar 0.029 secunde
- Dimensiuni: 130.4 x 93.5 x 63.1mm (ceva mai mare decat actualul Olympus OM-D)
- Greutate 497g (cu acumulator integrat)
Constructie si utilizare
Desi „preia stafeta” de la modelul anterior, noul Olympus OM-D E-M1 este primul mirrorless al companiei nipone care este promovat ca aparat foto profesional. Din fericire, nu este doar un „truc” de marketing ci are toate calitatile care sa sustina aceasta afirmatie: un body mai ergonomic, similar ca pozitionare a butoanelor cu aparatele DSLR, etanseizare impotriva prafului si a intemperiilor, constructie din aliaj de magneziu si unul din cele mai reusite vizoare electronice pe care le-am intalnit pana acum. In plus, la capitolul utilizare, noua functie Focus Peaking (pentru asistarea focalizarii manuale), autofocusul rapid dar si posibilitatea de a utiliza obiectivele din seria Olympus 4/3 (inclusiv cu autofocus) vin in sprijinul celor care cauta un aparat de top.
In interior, Olympus OM-D E-M1 vine cu un senzor CMOS nou, de 16 megapixeli, 37 puncte de focus (detectia fazei, la nivelul senzorului), stabilizare de imagine integrata in body (pe 5 axe), ISO 200-25600 si procesor de imagine TruePic VII. Totodata, Olympus OM-D E-M1 are o functie video imbunatatita (1920×1080 30p, 24Mbps), ecran LCD rabatabil si un vizor electronic nou, care se lauda cu un lag minim, de doar 0.029 secunde.
Olympus E-M1 este, oficial, succesorul DSLR-ului E-5 lansat in 2010. Asta inseamna ca Olympus renunta definitiv la gama de produse 4/3 (nu se vor mai lansa body-uri noi sau obiective 4/3) in favoarea sistemului Micro 4/3. Din fericire, obiectivele pentru sistemul 4/3 clasic vor putea fi utilizate in continuare, asa cum am spus si mai sus Olympus E-M1 fiind compatibil fara adaptor cu acestea.
Body-ul este cu aproxiamtiv 10% mai voluminos decat cel al modelului precedent (E-M1) iar gripul mai pronuntat permite utilizarea mai confortabila a aparatului cu obiective voluminoase (o bila alba pentru cei care au obiective cu montura 4/3 si le vor utiliza cu noul OM-D). Toate butoanele din partea de sus a aparatului au fost reproiectate, accesul la functii fiind acum mult mai intuitiv decat la E-M1. Din fericire au pastrat butoanele cu functii custom, care pot fi presetate din meniu, Olympus Om-D E-M1 fiind la fel de ‘personalizabil’ si usor de adaptat cerintelor oricarui fotograf ca si modelul precedent.
Chiar daca, in principiu, butoanele sunt mai usor de apasat si mai bine pozitionate decat la E-M5, asta nu inseamna ca totul este ‘roz’. De exemplu, butonul pentru pornirea si oprirea aparatului este plasat in partea stanga, ceea ce face ca operarea aparatului cu o singura mana (dreapta) sa fie mai dificila.
In plus, butonul pentru pornirea si oprirea inregistrarii video este foarte usor de confundat cu butonul „Fn1”, de catre cei care vor sa acceseze setarea ISO (de exemplu) privind in continuare prin vizor (deci fara a privi butoanele). Nu de putine ori am pornit accidenctal inregistrarea video incercand sa schimb valoarea ISO, ‘absorbit’ fiind de cadrul din vizor.
Conectori: intrare audio, USB si HDMI
Pe de alta parte, ecranul LCD rabatabil si sensibil la atingere este de un real ajutor pentru cei care vor sa modifice rapid setarile sau sa faca punerea la punct rapid, printr-o simpla ‘atingere’ a ecranului in zona de focus dorita. Vizorul electronic este, dupa cum spuneam, unul din cele mai reusite pe care le-am intalnit pana acum pe un mirrorless si, din acest punct de vedere, nu vad nici o problema in a-l utiliza in locul unui vizor optic clasic, indiferent de conditii (da, chiar si noaptea, cand cel electronic de pe E-M1 se vede mai mult decat excelent).
In plus, functia noua focus peaking introdusa de Olympus pentru prima data pe E-M1 permite afisarea zonei de clar in cadru, dinamic, o functie bine venita pentru cei care prefera sa utilizeze obiective cu focus manual.
Totusi, ce mi-a placut cel mai mult la E-M1 din punct de vedere al modului de utilizare a fost viteza cu care raspunde la comenzi. Nu doar in meniu, dar si atunci cand vizualizam imaginile de pe card, aparatul se misca extrem de repede, iar zoom-ul pe fotografii (pentru confirmarea focusului de exemplu) se face aproape instant. Asadar, pe langa unele aspecte mai mult sau mai putin subiective, cum ar fi cele legate de pozitia butoanelor pe body, utilitatea etanseizarii pentru 90% din fotografi sau a ecranului sensibil la atingere, pana la urma experienta de utilizare este foarte mult influentata de viteza cu care aparatul raspunde la comenzi, ca sa nu simti ca „te incetineste”. Iar la acest capitol E-M1 ia nota 10.
Body-ul etanseizat rezista bine in ploaie sau ninsoare, asa cum am intalnit eu la Viena intr-o dimineata. Nici ceata sau condensul nu ii fac mari probleme lui E-M1, cand am trecut de la 0 grade la +28 in sera Tropicala, dupa ce am sters lentila frontala de condens, am putut sa fotografiez fara nici un fel de probleme. Asadar, E-M1 este un aparat facut sa reziste, chiar si in conditii atipice.
Cateva ‘highlights’ cu privire la body-ul si modul de utilizare al lui E-M1, ca o concluzie a acestui capitol al testului:
- Vizorul electronic este printre cele mai bune de pe piata
- Functia focus peak ajuta extrem de mult la focalizarea manuala
- Bodyul metalic, etanseizat, nu este cu mult mai voluminos decat al lui E-M5 dar vine cu imbunatatiri importante in ceea ce priveste utilizarea (mai intuitiva si mai similara aparatelor DSLR)
- Raspunde repede la comenzi
- Bodyul este compatibil cu aproape 40 de obiective cu montura Micro 4/3, dar si cu toate obiectivele 4/3 care pot fi acum utilizate fara adaptor
- Ecranul LCD rabatabil si sensibil la atingere ajuta la realizarea setarilor mai simplu si mai rapid
Alte imagini cu Olympus OM-D E-M1:
Meniurile
Meniul lui Olympus OM-D E-M1 este foarte asemanator cu cel al modelului precedent. Meniul lui E-M1 ascunde multe functii utile, dar cu siguranta necesita o buna perioada de acomodare, pentru cei care nu sunt obisnuiti cu sistemul Olympus. Pentru mine a fost simplu sa regasesc acum setarile care ma interesau (in primul rand cele ce tin de personalizarea functiilor de pe butoane) dar imi aduc aminte ca prima data cand am pus mana pe E-M5, in 2012, am pierdut cateva ore bune incercand sa ma obisnuiesc cu „logica” din spatele paginilor de meniu de la Olympus.
Din fericire E-M1 este bine „indesat” cu functii software. Pe langa convertorul RAW integrat (care se regaseste acum in meniul multor aparate foto mirrorless sau DSLR), functii precum Time-Lapse (intervalometru), HDR (cu setari amanuntite), conversie in A/N, expunere multipla sau braketing (de ISO, WB, expunere) nu ii sunt straine lui E-M1.
In plus, pentru ca spuneam de multiplele posibilitati de personalizare, veti putea seta din meniu numarul de cadre pe care aparatul le va inregistra in modul „rafala”, veti putea alege cum sa functioneze sistemmul autofocus si cel de stabilizare sau veti putea controla nivelul de detalii din zonele de umbra sau contrast ridicat, utilizand un sistem de ajustare similar „Curves” din Photoshop.
Pe langa functiile care, pe buna dreptate, il fac pe E-M1 sa aspire la un loc in categoria aparatelor foto profesionale, in meniul celui mai nou mirrorless Olympus gasim si functii pentru utilizatorii entuziasti, care urmaresc sa surprinda imagini cu efecte speciale usor de aplicat. De exemplu, realizarea unui cadru compus din trei imagini separate (colaj) este extrem de simpla cu E-M1, functia aceasta fiind chiar marcata pe rotita de selectie a modurilor de fotografie aflata langa declansator. Nu in ultimul rand, efectele speciale „art”, filtrele pop-art, miniatura sau hi-key/low-key isi vor gasi cu siguranta utilitatea in mainile unor fotografi.
Iata cateva imagini cu meniul lui Olympus OM-D E-M1:
Filtre si Efecte
In meniul noului Olympus OM-D E-M1 se gasesc peste 20 de filtre si efecte speciale, printre care si Toy Camera, HDR, Pop-Art, Miniatura, Defocus, desaturare selectiva sau Poster Art. Iata cateva exemple, inclusiv cu noua functie ce permite realizarea colajelor (din trei cadre):
Calitatea imaginilor, ISO si sistemul autofocus
Fara sa o mai lungim, sa vedem cat de bine se descurca noul E-M1 in ceea ce priveste calitatea imaginilor. Niponii ne-au „ademenit” cu un nou senzor, tot de 16 megapixeli, dar care cel putin pe hartie ar trebui sa fie mai performant. Olympus OM-D E-M1 costa aproape dublu decat predecesorul sau (e adevarat are si alt obiectiv, mai bun) asa ca asteptarile in ceea ce priveste calitatea imaginilor au fost mari. In realitate insa, senzorul noului OM-D face un pas inainte dar nu unul major. Si E-M5 se descurca foarte bine la valori ISO ridicate si in ceea ce priveste gama dinamica, iar E-M1 continua acolo unde a ramas E-M5 si vine cu un senzor mai bun cu aproximativ 15-20% la valori ISO ridicate. Da, e o evolutie, dar nu una majora. Iata testul ISO (click pe imagini pentru a le vizualiza la rezolutia originala, crop 100%).
Toate imaginile originale din testul ISO pot fi descarcate de aici.
Daca testul ISO de studio poate fi concludent (sau nu, parerile sunt impartite in ceea ce priveste testele in medii ‘controlate’) sa vedem cum se descurca Olympus E-M1 in realitate, pe teren, acolo unde l-am solicitat cel mai mult. Peste 1200 de cadre a inregistrat captorul lui E-M1 la Viena, in cele trei zile petrecute in oras. Am tras cu el mai mult decat cu Sony A7R, care m-a insotit si el in „orasul muzicii”, din cateva motive foarte simple: Om-D-ul era mai confortabil in utilizare, mai responsiv, mai silentios si ofera o autonomie mai mare (intr-o zi am reusit sa fac aproape 500 de cadre, cu un management extrem de bun al acumulatorului).
Iata si cateva cadre Crop 100%:
ISO 400
ISO 800
ISO 1600
ISO 3200
In ceea ce priveste celelalte aspecte importante ale acestui capitol, ele pot fi sintetizate astfel:
- Desi aparatul are tendinta de a aplica un filtru de reducere a zgomotului de imagine destul de pronuntat pe fisierele JPEG, cele mai bune rezultate se pot obtine din RAW, acolo unde senzorul isi arata cu adevarat performantele. De incercat!
- Masurarea expunerii si colorimetrul functioneaza impecabil. N-am avut probleme indiferent de conditiile de iluminare.
- Sistemul de focalizare este rapid, si rateaza mai rar in conditii de iluminare slaba decat modelul anterior (Olympus E-M1). Ziua sau cand lumina este suficienta, punerea la punct este (foarte) rapida si precisa.
- Sistemul de stabilizare integrat in senzor, pe care l-am laudat si la E-M5 reuseste sa impresioneze de fiecare data. Este cel mai performant sistem de stabilizare integrat intr-un aparat dintre toate pe care le-am testat pana acum. Si nu exagerez cand afirm asta.
- Din pacate functia de filmare nu se ridica la nivelul asteptarilor sau – mai bine zis – nu la nivelul altor aparate din acelasi segment de pret (mai ales in ceea ce priveste bitrateul de doar 24MB/s si frameretul de 30fps maxim). Nici Olympus OM-D E-M5 nu a fost un aparat care sa puna prea mult accentul pe functia video si nici E-M1 nu face exceptie la acest capitol. Filmeaza bine, dar se putea si mai bine. Oricum, cei care achizitioneaza un OM-D nu cred ca o fac pentru a filma mai mult decat pentru a fotografia…
Autonomie, conectivitate si portabilitate
Asa cum am amintit si mai sus, autonomia lui E-M1 este foarte buna (pentru un mirrorless) si poate fi ‘imbunatatita’ prin cateva trucuri simple: dezactivarea ecranului sensibil la atingere, utilizarea cu precadere a vizorului electronic si oprirea aparatului in perioadele cand nu il folositi (in loc sa il lasati in stand-by). Asa am reusit sa surprind chiar si pana la 500 de cadre intr-o singura zi, majoritatea afara, pe frig, chiar daca autonomia producatorului nu depaseste 400 de cadre in conditii ideale.
Se pot inregistra atat imagini in format JPEG dar si RAW (sau RAW+JPEG simultan). Stocarea se face pe carduri SD/SDHC/SDXD de pana la 64GB. Montura Mycro4/3 Lens Mount asigura compatibilitatea cu toata gama de obiective Olympus sau Panasonic destinate formatului M4/3 si, in plus si cu vechile obiective Olympus 4/3. Conectori: USB, audio IN, HDMI, patina pentru blitz extern si – bineinteles – Wi-Fi integrat, o alta functionalitate cu care noul OM-D se lauda.
La capitolul portabilitate, sistemul Micro 4/3 in general este cel mai ‘compact’ dintre mirrorless-uri. Bodyurile sunt mici, obiectivele sunt mici, asadar daca puneti accentul pe acest capitol, un mirrorless cu senzor Micro 4/3 ar putea fi companionul ideal pentru calatorii, drumetii, urcat pe munte, vacante etc. Nici Olympus E-M1 nu face exceptie, in ciuda body-ului mai voluminos, aspect datorat gripului.
Despre obiectivul 12-40mm f/2.8. Cateva impresii:
Foarte bine construit (din metal la exterior), destul de voluminos si greu pentru un obiectiv Micro 4/3, ofera o calitate a imaginilor similara obiectivelor profesionale mult mai mari si mai grele din game consacrate. Nu distorsioneaza evident, nu vigneteaza mult iar aberatiile cromatice sunt destul de bine controlate (si pot fi ‘corectate’ automat de aparat daca activati o setare in meniu). Cu luminozitate constanta f/2.8 si o diafragma cu 9 lamele circulare, noul M.Zuiko 12-40mm f/2.8 PRO ofera atat un bokeh placut dar si o luminozitate buna, care permite realizarea unor fotografii de noapte (de exemplu) cu valori ISO maxim 1600. Este, din toate punctele de vedere, un obiectiv din gama „PRO”, asa cum este si promovat.
Cat costa Olympus OM-D E-M1?
Olympus OM-D E-M1 se gaseste deja in magazinele foto din Romania, in doua variante:
- Body la 6.999 lei aici
- In kit cu obiectivul 12-40mm f/2.8 PRO la 9.999 lei
In plus, beneficiaza si de 3 ani garantie.
Avand in vedere ca doar obiectivul „de kit” M.Zuiko 12-40mm f/2.8 PRO costa aproape 4.500 de lei, pretul kit-ului va ajuta sa economisiti destul de mult alegand aceasta combinatie. Si body merita, mai ales daca ne amintim ca modelul anterior, E-M5 a costat peste 6.000 de lei la lansare. Daca 9.999 lei pentru kit este mult sau putin, asta nu va pot spune eu. Cert este ca vine cu un obiectiv foarte performant (echivalent 24-80mm f/2.8 constant, la calitate „de L”), iar body-ul E-M1 pe langa etanseizare si constructie solida se lauda si cu functii la care alte aparate doar ‘viseaza’. Despre asta, un pic mai jos, in concluzie…
Concluzii
Noul varf de gama Micro 4/3 de la Olympus aduce o serie de imbunatatiri destul de mportate fata de modelul precedent (E-M5, pe care nu il inlocuieste in gama). Cu un senzor mai bun si o serie de imbunatatiri in ceea ce priveste modul de utilizare si de acces la functii, Olympus OM-D E-M1 a aratat ca este un aparat capabil, performant, care pe langa senzorul bun vine cu cateva atuuri cu care alte mirrorless-uri din acelasi segment de pret nu se pot lauda: body si obiectiv etanseizat impotriva stropilor de apa, ecran touch, Wi-Fi integrat, posibilitatea de a personaliza aproape fiecare buton de pe body si stabilizare integrata in senzor. Asadar, chiar daca am putea spune cu usurinta ca pretul este mai mult decat „piperat”, Olympus E-M1 si-l justifica prin pachetul bogat de functii si performante imbunatatite in punctele cheie. Sigur, nu e un aparat ‘pentru oricine’ iar senzorul Micro 4/3 ar putea fi considerat prea mic de catre ‘carcotasi’. Totusi, orice aparat foto are un scop si un target propriu. Asadar cu siguranta fiecare isi va gasi favoritul, iar Olympus OM-D E-M1 are toate atuurile pentru a urca pe podiumul mirrorless al anului ce tocmai se incheie.
Nota Clubul Foto: 8.9/10
Principalele alternative (testate):
Bile albe:
- Calitate foarte buna a imaginilor (pana la ISO 3200 inclusiv)
- Constructie solida, body etanseizat
- Acces rapid la functii, butoane personalizabile
- Mod „Auto” versatil
- Ecran rabatabil, multi-touch
- Compatibil cu obiectivele cu montura 4/3 cu autofocus
- Functie focus peak
- Stabilizare integrata in senzor (care ramane cel mai performant sistem de stabilizare pe care l-am intalnit pana acum intr-un aparat foto)
- HDR integrat (cu setari amanuntite)
- Time-Lapse (intervalometru)
- Convertor RAW integrat (dar are o interfata destul de incalcita)
- Wi-Fi integrat (transfer wireless pe smartphone/tableta)
- Foarte usor de configurat si personalizat
- Obturator silentios, intarziere la declansare insesizabila
- Focalizare rapida si precisa (probabil cea mai rapida din clasa mirrorless)
Bile negre:
- Doar un singur slot pentru carduri SD
- Multitudinea de butoane poate genera confuzii la inceput, asadar o perioada de acomodare este necesara
- Calitatea filmelor Full HD nu se ridica la nivelul ‘concurentei’
- Autonomie redusa cu functia Wi-Fi pornita
- Lipsa blitzului integrat (vine totusi in cutie alaturi de un blitz destul de mic, care se monteaza pe patina, cu numar de ghid 13 si care poate declansa wireless (optic) slave-uri)
Toate imaginile din testul lui Olympus OM-D E-M1
Nune, dar nu se compara cu un APS-C, din pacate. Marite 100% cadrele n-au detalii, aceeasi chestie observata si in JPG-urile de la Fuji X (in RAF-uri se schimba treaba).
Cred ca producatorii au introdus in soft algoritmi de diminuare a zgomotului de imagine, foarte buni de altfel, noi pe PC nu prea reusim sa aducem, de exemplu, ISO 6400 de pe un APS-C Canon/Nikon, ca 6400 unui X-Trans, fara a pierde mult mai multe detalii.
Olympus si Fuji s-au gandit bine sa faca asta, si asa sunt foarte putini care analzeaza fotografiile din colt in colt pe monitoare de 30 inch, si aceia probabil au truse foto mult mai "bogate". Majoritatea dau cateva zoom-uri din scrool-ul de la mouse, sau fac crop-uri de corectare a incadrarii si compozitiei, rar alte situatii.
Personal, in pretul asta, raman la Sony A7 (chiar daca e mai putin "tunat"), sau Fuji X-E2. Si Panasonic GX7 e bun, dar ca si E-M1, nu se prea justifica preturile doar pentru atat, un body foarte scump cu un senzor de 17,3 x 13mm. X-Trans e de 3 ori mai bun, si la ISO, si la detalii, iar pe A7 e senzor FF, si am zis tot aici.
Probabil, acelasi lucru ca si in cazul Nikon Df, e dedicat doar fanilor acestui brand, nefiind o achizitie logica sau cu un raport pret/calitate excelent. Parerea mea :).
Foarte bune articolele despre Sony A7R si OM-D E-M1. Probabil va fi unul la fel de bun si despre Nikon Df. Strainii spun ca nu merita pretul, sample-urile incurajeaza ce zic ei, asteptam un review convingator, ca de obicei.
Numai bine, tuturor!
tehnologia nu tine cont de marime, vorbesc de senzor. iar cand esti pe afara in lume conteaza aparatul per total. iar momentan oly are cel mai bun stabilizator de pe piata si un autofocus extraordinar, doua mari atu-uri fata de multi alti producatori de caramizi mari grele. daca e asa de bun A7, de ce atunci cand s-au testat aparatele a preferat jucaria la suprapret cu senzor mic? sunt suficiente persoane care fac printari A3 si A2 cu poze de pe senzor m4/3 unele chiar crop-uite.
Asa este! Un body foarte capabil. L-am butonat timp de o saptamana impreuna cu obiectivul 12-40 F/2,8 si pot spune ca sta cu fruntea sus alaturi de un Nikon D 700+ 24-70 F/2,8.
Atentie, aparatul are 81 de puncte de focalizare, 37 de puncte de focus sunt doar atunci cand lucreaza in detectie de faza, mai exact cand se folosesc obiectivele vechi de pe 4/3. Cu obiectivele m4/3 cu focalizare cu detectie contrast si implicit cu zoom-ul 12-40mm numarul punctelor de focus este de 81. Obiectivul 12-40mm are 7 lamele la diafragma, nu 9. Aparatul nu are tendinta de aplicare de filtru de zgomot in mod pronuntat pe Jpeg, ci aparatul aplica filtrul pe care il setezi in meniu, acesta poate fi oprit complet, binenteles ca este de preferat sa tragi RAW, dar nu in mod special pentru asta, ci pentru a pastra toate detaliile necesare prelucrarii ulterioare. Poate nu ar fi rau sa completati si sa corectati articolul pentru o informare cat mai reala.
A fotografiat mai mult cu el pentru ca OM-D are aspect retro si e mai ergonomic :)). Stiu de cand isi dorea un E-M5 😀
Stabilizatorul asa este, autofocusul e superb, dar din pacate conteaza si marimea senzorului, conteaza enorm, chiar se vad diferenetle 🙂
Am tras mai mult cu OM-D-ul pentru ca este intr-adevar mai ergonomic dar si mai silentios si raspunde mai repede la comenzi. Diferentele de calitate a imaginii se vad, intr-adevar, dar nu sunt atat de mari incat sa conteze daca nu faci pixel-peeping intens…
Am precizat asta de la inceput :)), nu toata lumea analizeaza fotografiile din colt in colt sa vada care pixel e la locul lui :)). Intre X-Trans si OM-D e o diferenta enorma, zic eu. La fel si intre Full Frame si OM-D. PRobabil intre un APS-C Canikon si OM-D nu prea, doar putin de tot pe la detalii.
Si mai e un aspect important pt care am ales OM-D inaintea lui A7: dupa cum se vede in ambele reviewuri am fotografiat mai mult seara/noaptea. Aici OM-Dul cu al sau sistem de stabilizare PLUS obiectivul cu f/2.8 constant batea de departe A7-le care venise cu un obiectiv f/3.5-5.6 si stabilizare destul de ineficienta…
Si ma indoiesc ca ar da cineva 7000 lei pe un body, fara sa faca pixel-peeping…
Nu spun ca nu e bun, zic doar ca sunt cateva solutii cu un raport raport pret/performanta mai echilibrat decat E-M1.
@Cosmin Dumitru
E-M1 are senzor Sony superior senzorilor de pe APS-C-urile Canon (probabil ca esti pe Canon). Are 2 trepte in plus la gama dinamica (DR) si performante ceva mai bune la ISO mare. Ok, Canon are tehnologie invechita, toata lumea stie.
Du-te pe DXO Mark si compara APS-C-uri Canon cu E-M5 sau E-M1 ca sa te lamuresti definitiv cum sta Canon!
Daca comparam cu restul Nikon, Pentax, Sony…, care au senzori Sony sau Toshiba, APS-C-urile sunt un pic mai bune. Asa cum a scris cineva mai sus, diferentele sunt nesemnificative.
Daca punem in balanta avantajele OMD-ului : stabilizare excelenta in body, sistem de focalizare foarte precis, cu 81 de puncte de focalizare in CDAF, 6.5 fps cu focalizare continua, buffer de 50 de raw-uri, calitate excelenta (fara pete pe senzor sau alte probleme), motor JPEG excelent, putem spune ca E-M1 se bate de la egal la egal cu orice varf de gama APS-C.
Cred ca este un pic frustrant sa vii cu un sistem cu tonajul depasit (cateva kile) si sa vezi ca ala de langa tine scoate rezultate la fel de bune sau chiar mai bune cu un sistem de cateva sute de grame.
EM1 impreuna cu obiectivele fixe ( 12, 17, 45, 75) poate fi un sistem super OK. Stabilizarea aia in body / adica ai stabilizare cu orice obiectiv / e beton. Daca mai punem la socoteala si faptul ca e WS.+ rezistent la frig deja e alta poveste . Dar sistemul asta era ceva ce nu au altele : obiective de calitate care sunt cu adevarat micute. Deci ai cu adevarat un sistem bun si usor . Nu e ieftin sistemul asta , dar e luat in seama si in calcul deja de multi fotografi care sunt satui sa care kilograme de echipament si care incep sa fie din ce in ce mai constienti ca pot trai cu acest sistem fara a simti vreun handicap fata de FF-uri. Pe mine ma incanta 45-ul( echivalent 90 pe FF) si 75-ul / doua obiective minunate. 12-40-u e un all-round super , as putea trai aproape doar cu el.
Una peste alta , poate nu e perfect , dar are multe avantaje sistemul asta .
Nu cred ca e cazul sa "carcotim" prea mult senzorul lui Om-D. Daca nu ar fi el, senzorul micro4/3, Olympus si-ar pierde poate cel mai mare avantaj competitiv: marimea redusa a intregului sistem. Nu e deloc de neglijat faptul ca intr-o "gentuta" de umar iti incape un E-M1 cu inca 4 obiective fixe luminoase (12, 17, 45 si 75mm). Iar pentru multi conteaza enorm asta. Nu mai vorbesc de stabilizarea f. performanta sau alte functii utile. Iar toate avantajele astea costa. Asa cum spuneam in concluzia articolului, fiecare aparat, fiecare sistem are un target dedicat. Sunt multi care apreciaza versatilitatea unui sistem compact si usor. Pentru ceilalti exista alte aparate. Slava domnului avem si Full Frame-uri excelente la acelasi pret. Dar cu un A7 de exemplu, un aparat excelent in felul lui, veti avea alte surprize neplacute. Va sti tot cartierul cand fotografiati si va veti trezi cu imagini "miscate' la 1/60 datorita obturatorului 'violent'. Ca sa nu vorbim de sistemul Micro 4/3 care are in prezent cam 40 de obiective, aspect cu care nici un alt sistem mirrorless actual nu se poate lauda.
@Tony
ce ne-am face fara DxO? cum am mai putea noi constata ca d5100 are un senzor mai capabil ca 5d m3 si 1dx?
on topic: excelent review! chiar am devenit curios in privinta acestui sistem.
@Toni
DxO pupa-n fund pe Nikon (probabil primesc bani pentru asta), si toata lumea stie, la ei un D5100 e mai bun decat un full frame Canon de top (5D III sau 1D X), asa ca da-o dracului de abureala, sunteti ingusti rau la minte daca credeti asa ceva. Am fotografiat si cu 5D III si cu 1D X, sunt la ani lumina de EOS 60D sau D7100.
Cifrele din specificatii sunt doar pentru fanatici si obseadati care raman cu ele in cap, si scot mai rar aparatele foto pe teren. Lasa-ma cu DR-ul vostru Nikon, le-am aratat celor de pe nikonisti.ro, pagina de facebook, ce DR are un amarat de 1100D, comparativ cu Nikon D3S, e peste, dar nu foarte mult, Canon-ul se tine bine de el. Ca urmare mi-am luat ban, probabil le stric marketingul perfect pe care l-au construit in Romania. Lasati-ma cu cifrele astea de marketing.
Si lasa-ma si cu DxO-ul asta. Deja mi-e scarba numai cand aud de ei, la modul cel mai serios, nu sunt corecti.
Pete pe senzor aveti doar voi, nikonistii, nu noi! La noi mai au unele 1100D hot pixeli, rar cazurile alea, dar la voi vin cu ulei din fabrica :)), plus multe alte belele cu multe modele, asa ca ciocu` mic!
APS-C-ul Canon a iesit mai bun la detalii decat senzorul lui D7100, care se mai lauda si cu lipsa filtrului AA, e ceva mai bun la ISO, dar la detalii in fotografiile marite 100%, e mai slab.
Si din fericire am vazut asta cu ochii mei, au doi prieteni D7100, si obiective bune si foarte bune, iar eu am Canon 60D. Canon va bate la fund de va usca la capitolul sharpness si detalii, si e vorba de senzor, obiectivele sunt cam similare si intr-o tabara si in cealalta, diferenta majora nu consta in "sticla". Ca sa nu mai zic ca NEF-urile de pe D7100 au marginile conturate ca o linie in zig-zag, foarte haotica aranjarea pixelilor, dar lasa… nu toti sunt fraieri ca mine sa analizeze fotografiile la 100%.
Mi-am spus parerea, eu n-as da 7000 lei pe un body cu senzorul asta, poate sa fie facut de NASA. Nu trebuie sa va urcati unii in cap, e dreptul meu la opinie. Fuji X si Sony au solutii mai bune si mai ieftine, cu rapoarte pret/performanta mult mai corecte.
81 puncte AF, si cu ce dracu ma impresioneaza, daca mie imi ajung 9 in cruce? Sunt bune in tracking, si la mirrorless-uri spunem pas, n-au teleobiective performante pentru a face sport si wildlife. Deci E-M1 are degeaba sistemul asta AF. Poate in fotojurnalism sa aduca ceva plusuri, dar nu pentru un amator/entuziast.
Daca s-ar tine de orice DSLR APS-C ar trebui sa fie pe la 4000-4500 lei body, nu 7000! 1000 de Euro e pretul corect pentru el. Chiar sunt curios cati ar da banii astia pe un body de genul, putand lua ceva Full Frame (DSLR sau mirrorless-uri Sony, pana acum), sau APS-C-uri la 2 ani lumina distanta (X-Trans). Tot unul pentru care banii nu reprezinta o problema, sau un fan al brandului.
Vedeti ca majoritatea va lasati usor impresionati de cifrele de pe DxOMark, snapsort.com sau dpreview.com, sunt functii pe care 90% sunt sigur ca nu le folositi, la ce sa nu luati ceva la jumatate de pret?!
Pun pariu ca, pentru peste 80% din cei care-si cumpara DSLR, in Romania, un EOS 1100D sau Nikon D3100 e deja prea mult.
@Cosmin Dumitru
Nu sunt pe Nikon si tratez cu obiectivitate ambele marci: Canon si Nikon.
DXO produce rezultate dubioase, discutabile. Si eu le-am gasit multe dude de-a lungul timpului, insa exista si o parte de adevar in testele alea.
Testele lor raman un reper infinit mai bun decat afirmatiile unor necunoscuti de pe forumuri. 🙂
Ok, daca esti convins ca Canon e tatic, pe mine nu ma deranjeaza.
@Turbelix
Si eu am crezut foarte mult timp ca DXO este praf, din aceleasi motive ca si tine. S-a intamplat sa am doua camere care aveau acelasi scor pe DXO, insa in realitate era diferenta uriasa intre ele.
Aia de pe DXO nu testeaza decat strict performantele senzorului si atat. Nu testeaza nici macar rezolutia reala a senzorului, nici modul cum este prelucrata poza de catre motorul de imagine al camerei , nici sistemul de focalizare…etc.
Si la sfarsit, fireste ca nici macar masuratorile pe care le fac nu sunt perfecte, sunt doar relative.
Dupa parerea mea sunt un reper masuratorile alea.
Nu e nevoie de DXO ca sa vezi ca la Canon in curte nu s-a mai intamplat nimic de vreo 4-5 anisori. Au senzori vechi.
Asta nu inseamna ca body-urile Canon n-ar fi suficient de bune pentru momentul asta.
–
@Toni
parca suna altfel parerea ta despre dxo acuma si sunt total de acord cu tine.
despre canon… chiar ar trebui sa ne mai uimeasca cu ceva nou ca au batut destul pasul pe loc
@Toni
Canon nu e tatic de ani buni, dar e peste Nikon in acest moment. Senzorii de 18 megapixeli au fost unul si acelasi, ne-au dat cu lingurita, diverse limitari de soft. Altfel cum se face ca un 700D/100D are ISO mai curat decat 60D si 7D? Ca e fix acelasi senzor. Eu nu cred ca au facut la fiecare model o generatie noua de senzori, cum zic unii pe forumuri obscure.
Tatici in acest moment sunt cativa producatori de Mirrorless: Fuji X, Sony, Olympus si Panasonic, in aceasta ordine, parerea mea, dupa performante. Dar Sony are cel mai echilibrat raport pret/performanta dintre toate. NEX-6 e peste EOS 60D/D7000, de exemplu. Sa nu vorbesc despre A7/A7R.
Canon si Nikon, ori aduc noutati accesibile, ori… in cativa ani raman doar cu profesionistii care trag cu 5D III si 1D X, sau D800/D800E/D4 in partea cealalta, pentru ca amatorii si entuziastii se muta treptat pe mirrorless. Mai usoare, rapoarte pret/calitate mult peste un DSLR APS-C, obiective de kit mult peste ce ofera Canikon si tot asa.
In lumea DSLR-urilor cu senzor APS-C, tatic e unul singur, Pentax! Cu ale sale K5 IIs si K-3, rupe si D7100 si 70D.
Relax, am Canon pentru ca am investit destul de mult pentru un entuziast, in Canon. Dar nu-i pup in fund! 😛
Era sa uit:
La multi ani, tuturor romanilor, fie ca noul an sa ne aduca sanatate, impliniri in viata, un echipament cat mai bun la preturi mai accesibile, si fotografii cat mai bune! Lumina buna!
foarte bun articolul, foarte interesante comentariile pro si contra din acest topic multumiri tuturor ce si-au spus parerea.
Calin Stan
excelent comentariu
Dragilor, va ambalati degeaba si comparati mere cu pere. Hai sa lamurim un pic lucrurile.
1. Olympus are obiective din gama tele extrem de capabile. Sunt fotografi in strainatate care fac bine merci wild cu super teleuri Oly (http://www.bhphotovideo.com/c/search?atclk=Brand_Olympus&ci=274&N=4288584247+4291306223). Faptul ca nu se gasesc in Romania pentru ca nu exista o piata competitiva pentru altceva decat maretele Nikon si Canon, e cu totul alta poveste, insa ele exista. Un mic exemplu de super lentila pe montura Micro 4/3: Panasonic 35-100mm f2,8 care e de nivel L sau Nano si costa la jumatate desi are f2,8 pe toata focala si stabilizare. Se gaseste in Romania la f64.
2. Un amator/entuziast este un AMATOR oricum l-ai privi. Un AMATOR nu face fotografie PRO, comerciala. Face fotografie din pasiune si nimic mai mult. Prin urmare, pentru un AMATOR/entuziast, mirrorless-urile sunt la fel de bune ca APS-Curile. Ganditi-va ca Nikon D7000 si Canon 60D sunt inca in bagajul foto al unui procent extrem de consistent de AMATORI/entuziasti care sunt extrem de incantati de ce le ofera ele. Si sunt incantati pe buna dreptate pentru ca le ofera extrem de multe raportat la capacitatile lor de folosinta si de cunoastere. Iar Oly si Fuji sunt cel putin la acelasi nivel cu aceste doua aparate APS-C de la Canikon.
3. Un PROFESIONIST nu va folosi niciodata, cel putin nu inca, pentru munca lui de PROFESIONIST un mirrorless. Va avea in trusa unul pentru fotografia personala de zi cu zi, pentru a nu mai cara kilograme intregi pe tot parcursul zilei. Nici intr-un caz nu va face fashion, wild (ma refer la wild profesionist in adevaratul sens al cuvantului si nu la vanarea de vrabiute si porumbei pe la streasina caselor), sport, fotografie de produs, studio, etc cu mirrorless, indiferent ca vorbim despre X-Trans, Micro 4/3 sau altele.
4. Ca X-photographer, va pot spune ca X-Trans nu este “de 3 ori mai bun decat Micro 4/3″. Diferentele exista dar nu sunt sesizabile chiar atat de tare. Daca ne gandim ca stabilizarea exceptionala de la Oly ne permite sa luam cadre la timpi de expunere substantial sub cei folositi de Fuji, deci implicit in conditii de iluminare slaba ne permite sa folosim ISO mai mic, atunci s-ar putea sa constatam ca situatia nu este dezechilibrata la un raport 1:3. Chiar deloc as zice. In realitate la capitolul ISO, Oly este cu doar o treapta sub X-Trans dar consistent peste X-Trans la capitolul AF. Nu mai spun ca pentru Fuji, AF-C este pur si simplu o necunoscuta inca (da, chiar si la X-T1).
5. Sony A7….. Bun aparat dar cu niste lipsuri extrem de importante care pe mine unul ma tin inca departe de el. Shutter foarte zgomotos!!! Nu ai nici o sansa sa fotografiezi intr-o sala de teatru spre exemplu, fara sa deturnezi piesa care se joaca pe scena. Nu exagerez cu nimic cand afirm asta, in conditiile in care sunt fotograful autorizat al unui teatru si practic sportul asta destul de des. AF-ul substantial sub OLY E-M5 sau E-M1. Care AF la Oly este considerabil peste cel al aparatelor Fuji X. Avute, testate, deci vorbesc din proprie experienta si nu din review-uri citite pe net. Lentilele de calitate inexistente. In afara de 2 prime-uri Zeiss extrem de scumpe, pur si implu daca esti amator de zoom-uri, nu ai de unde alege zoom-uri de calitate pentru plaje focale medii. Exista 24-70 Zeiss f4 dar care nu e chiar atat de bun pe cat ii sugereaza numele. In rest….. Ceea ce la sistemul Micro 4/3 este complet diferit. Bani sa ai ca de ales ai de unde cu varf si indesat, lentile care se pot lua la tranta lejer cu L-uri sau Nano-uri consacrate si mult laudate de fanii Canikon. Un mic exemplu este Panasonic Lumix G Micro Four Thirds Leica DG Summilux 25mm f/1.4. Cand o sa vad o lentil de 50mm f1,4 de la Canon sau Nikon de calitatea asteia mici cu optica Leica si la pret similar (23 milioane vechi), o sa mai stam de vorba. De asemenea un profesionist, in acest moment, nu va alege Sony A7 din ratiunile de mai sus. Pur si simplu, acest sistem revolutionar pentru lumea fotografiei, nu asigura ecosistemul complet pentru a reprezenta o alegere serioasa pentru un PROfesionist, in munca sa la acest moment. Imi inchipui ca generatiile urmatoare de Sony A7/A7R cu siguranta vor fi mult mai interesante pentru profesionisti, dar deocamdata, ele sunt o optiune doar pentru amatorii pasionati de tehnologie de ultima ora (nu neaparat si talentati).
6. FF. Aaaaa……minunatul FF. Aveti cumva senzatia ca nu iese mireasa frumoasa pentru ca nu e aparatul fulfreim? Un AMATOR/entuziast (da continui sa scriu AMATOR cu majuscule pntru a constientiza toata lumea ca un amator tot amator ramane indiferent de cat de entuziast este el) NU ARE NEVOIE DE FULL FRAME!!!!!!!! Pur si simplu ceea ce ii lipseste unui amator este cu totul altceva decat un Full Frame!!!!!!! Iar pentru un AMATOR, existenta unui senzor Full Frame in geanta lui foto ar trebui sa fie fix ultimul lucru pe care ar trebui sa isi concentreze atat atentia cat si bugetul, pentru simplul fapt ca acel full frame din geanta il va face sa produca aceleasi fotografii pe care le-ar fi produs si cu un APS-C sau Micro 4/3. AMATORULUI nu FF-ul ii lipseste ci stiinta, studiul, exercitiul, viziunea, ideile si de multe ori si talentul, lucruri ce nu pot fi niciodata compensate de marimea senzorului pe care il foloseste. Pentru un profesionist FF-ul se justifica cu siguranta. Pentru un AMATOR, FF-ul se justifica extrem de rar (ca sa nu zic deloc). Aaaaa, vrem sa fim snobi si “sa pozam” in public sau in mediile AMATORICESTI de fotografi cu o trusa mai scumpa si mai actuala decat a lui x-y fotografãr? Atunci e ok! Insa am serioase dubii ca ultimul ragnet de aparat cu senzor FF la gat il va face pe AMATORUL nostru snob sa fie un fotograf mai bun. As zice ca il va face doar sa aibe nasul mai pe sus decat ceilalti si nimic altceva. Este daca vreti, exact conceptia barbatului care este respins de femeile frumoase pentru ca este urat, prost si o are si cam mica fata de medie, motiv pentru care isi cumpara un Lamborghini in speranta disperata ca va compensa restul neajunsurilor.
Mai sunt si alte aspecte despre care as putea sa discut, relationat la toate mesajele citite aici dar nu as vrea sa ma lungesc in alegatie prea mult. Va urez alegerea potrivita tuturor. Lasati manualele, cifrele, siteurile “profesioniste” de comparatii. Fotografia nu inseamna toate aceste rahaturi. Fotografia este arta. Iar arta si istorie in fotografie, s-au scris cu aparate care in ziua de azi pur si simplu reprezinta gunoi. Nici Ansel Adams si nici Brasaï ori Koudelka, Bresson sau Korda nu s-au poticnit in arta lor pentru ca nu au avut nu stiu ce senzor si nu stiu ce AF cu nu stiu cate puncte de focus in stea si alte rahaturi din astea din categoria minitehnicus. Au folosit aparate care acum stau in muzee si pe care nici unul dintre noi nu le-ar alege decat eventual pentru colectia personala de “antichitati”. Si uite ca au facut arta si au ramas in istoria fotografiei. Cati dintre noi vom fi alaturi de ei in istoria aceste minunate arte folosind tehnica nemaipomenita din ziua de azi?!?
Va las pe voi sa raspundeti…..
Foarte bine punctat, din pacate putini oameni din ziua de astazi inteleg ca fotografia inseamana altceva decat senzori si alte povesti tehnice.
Un singur lucru vreau sa mentionez totusi, fotografie comerciala se poate face si cu mirrorless, nu este vorba de profesionist sau amator, profesionist este acela care traieste numai din fotografie, nu neeaparat oferind rezultate de calitate. Peste un anumit nivel sigur ca va creste miza si trebuie lucrat numai cu uneltele care ofera maxim de performante, dar acolo inseamana ca suntem in top 100 si se lucreaza numai la nivel inalt inde se invart muuulti bani, deci aparatele sunt ca sculele unui mecanic. Eu zic ca in mainile unui fotograf adevarat un aparat mirrorless cu sticle de calitate va avea rezultate excelente, pentru ca un fotograf, stie sa vada altceva decat butoanele si setarile aparatului, el vede lumina, fundalul, compozitia cadrului, el simte emotie si transmite emotie prin fotogrfia realizata de el.
Asta zic eu ca este mai greu de invatat, educatia vizuala.
Succes!
Stiu stiu… romanul, „profesionist” din fire, uitand ca e fomist, intotdeauna isi doreste..un bmw, un audi, fie ele si vechi :D.. ca e pro, nu ? :).. vechea poveste. La fel si la fotografie… vorbim de FF, injuram 4/3, fara a fi avut unul, doar sa ne „aparam” investitiile in FF, sa nu parem stupizi, nu de alta…dar.. cabd be uitam la rezultate, suntem saracuti. Asta e lipsa de cultura si foarte probabil, de inteligfenta, mioritica. Iti iei o camera, calculandu-ti bugetul, posibilitatile, gandindu-te ce vrei si ce poti face cu ea, daca ai minimul de inteligenta, pentru a intelege ceva din asta. Altfel, iti iei un FF, desi n-ai bani de un obiectiv bun si te trezesti carand 10 kg de echipament pentru a face niste poze perfect banale ca de… e BMW, pai nu ? :)… deci sunt bun. Treziti-va, romani. Ideea e ca, un OMD iti permite sa faci fotografie la nivel profesionist, daca sii sa il folosesti, e usor, mic, iar cu banii de pe un sistem complet, abia daca iti cumperi un FF cu un obiectiv pro, care cantaresc impreuna de 3 ori mai mult. Acum, sa judece fiecare… dupa cat poate, nu dupa specificatii si bias.
Pentru mine termenul de PROFESIONIST are cu totul alte conotatii.
Da, by default, profesionist e cel care isi castiga traiul zilnic prin fotografie.
Pe de alta parte, profesionist poate insemna si cel ale carui rezultate sunt recunoscute unanim de catre comunitate/public pentru arta, viziunea, frumusetea, maiestria lor.
Pentru mine profesionistii sunt cativa. Asa cum bine ai zis tu „top100”. Nu pot insera in categoria profesionisti, alaturi de Alex Galmeanu, Cosmin Bumbut, Sorin Onisor, Laura Balc sau cei de afara precum Annie Leibovitz, Steve McCurry, Michael David Adams, Rui Palha, Ruslan Lobanov, pe nuntasii nostri de duzina, care sunt cu miile si care livreaza rezultatele pe care toti le stim si de care toti facem mistouri uneori la nivel grobian, in speranta ca, poate, vor pricepe si ei ceva. Nu pot include fotografii de pe langa sectiile de evidenta populatiei, care fac poze de buletin si de diploma, chiar daca prin asta isi castiga painea cea de toate zilele.
Din pacate, lipsa noastra de cultura, de stil, de educatie artistica, lipsa de interes pentru studiul artei (si nu al specificatiilor tehnice de pe f64), se vad cu ochiul liber prin simplul fapt ca pe harta mondiala a fotografiei (de calitate) nu prea existam. In comparatie cu rusii, spre exemplu, care sunt multi si fabulosi.
Prin urmare, ne mascam lipsurile si ne eliberam frustrarile in facturile de achizitie de echipamente, in brandurile atarnate de gat si in pastrarea cu sfintenie a trendului de ultima ora in materie de tehnica si noi aparitii…..