Zi importanta astazi, la Koln: Panasonic lanseaza primele sale aparate foto mirrorless Full Frame, modelele S1 si S1R. Leica anunta parteneriatul care va „schimba lumea foto”, format din Leica, Sigma si Panasonic, care pune bazele noului sistem si a noii monturi „L”, integrata pentru prima data in noile full frameuri de la Panasonic. Toate astea, in prima zi la Photokina. Sunt aici, am fost la conferintele de presa si va spun si voua, acum toate noutatile!
Noua montura „L” si parteneriatul dintre Sigma, Leica si Panasonic
Montura L
Sa incepem cu inceputul. In conferinta de presa Leica s-a anuntat noul parteneriat Sigma-Leica-Panasonic, in urma caruia cele trei companii au pus bazele unui nou sistem, format in jurul monturii „L” (proiectata de Leica).
Atat Leica cat si Sigma si Panasonic vor produce obiective si body-uri, avand ca punct comun montura L. Este o „alianta istorica”, daca e sa ii citez pe reprezentantii Leica, care va schimba piata foto. Da, cred si eu: cu un set de camere bine targetate si echipate, dar si cu o gama larga de obiective (care vor fi bune optic, nu ma îndoiesc), e foarte posibil ca ceea ce s-a lansat azi sa schimbe piata foto, asa cum o stim. Pana la urma, asta inseamna doar mai multe optiuni pentru noi. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Concurenta e buna, iar cei castigati vom fi tot noi, fotografii, pe termen lung.
Despre montura Leica L
‘Cealalta’ vedeta a zilei de azi de la Leica este noul S3, o camera medium format cu vizor optic, etanseizata impotriva apei si a intemleriilor, cu senor de 64MPx! Cu acest senzor poate face pana la 3 cadre pe secunda. La capitoul video, functia de filmare inregistreaza la rezolutie 4K Cinema, cu full senzor readout. De pe un senzor de 64MPx, repet. Wow!
Noul Leica S3
Insa, vestea cea mai importanta, din toate punctele de vedere, este parteneriatul Leica-Sigma-Panasonic si realizarea noului sistem cu montura L.
Panasonic S1 si S1R
Ce a urmat a fost conferinta Panasonic, iar mult-asteptatul (mult discutatul si „zvonitul”) full frame de la Panasonic a devenit realitate.
Prima imagine cu Panasonic S1
Panasonic S1 si S1R se adreseaza fotografilor profesionisti.
Cum? Ce? Panasonic renunta la Micro 4/3 si trece la Full Frame?! Nu, nu renunta (cele doua sisteme continuand sa fie dezvoltate in paralel, dupa cum spun ei), dar in sfarsit au inteles ca o buna parte din utilizatori isi doresc si altceva, un senzor mare, cu tot ce aduce el bun.
Astfel a aparut Panasonic S1, construit in jurul noii monturi „L”. Si primul sistem mirrorless full frame de la Panasonic, orientat catre profesionisti.
Panasonic S1
Vor fi doua body-uri, unul de 47 (denumit S1R) si altul de 24MPx (S1), ambele fiind adresate utilizatorilor profesionisti. Sunt etanseizate impotriva intemperiilor si a apei in proportie de 100% (deci body integral), beneficiaza de cele mai noi tehnologi AF de la Panasonic, au stabilizare integrata in body (I.B.I.S, care functioneaza atat de sine statator cat si in tandem cu stabilizarea integrata in viitoarele obiective) si filmeaza 4K 60p, un feature cu care nici un alt mirrorless Full Frame de pe piata nu se poate lauda, in acest moment. Au doua sloturi de card, unul de tip XQD si altul SD.
Toate detaliile despre noul sistem Panasonic Lumix S Full Frame, asa cum au fost ele prezentate in timpul evenimentului de lansare le gasiti in fotografiile de mai jos.
La capitolul obiective, au spus asa: vor fi 3 obiective disponibile in prima faza din partea Panasonic, iar alte 8 vor fi lansate de Leica. Pana in 2020, Panasonic promite lansarea a cel putin 10 obiective pentru montura L. Totodata, Sigma va lansa, separat, o gama de obiective dedicate acestui nou sistem, dar nu stim cand se va intampla asta si care vor fi acelea (presupun ca va fi seria Art, dar cu montura L nativa).
Click pe imagini pentru zoom:
SIStemele Panasonic Full Frame si Micro 4/3 vor COexista si vor fi dezvoltate in paralel
O intrebare care s-a aflat azi pe buzele tuturor, in sala. Renunta Panasonic la Micro 4/3. Raspunsul este nu. „FF and MFT will co-exist and grow simultaneously”, zic ei („Full Frame si Micro 4/3 vor coexista si vor fi dezvoltate in paralel”).
Sa vedem insa si pentru cat timp, as adauga eu.
Panasonic nu renunta la sistemul dezvoltat in jurul senzorilor Micro 4/3
Asadar, sa recapitulam un pic ceea ce stim, pana acum, despre noile Panasonic S1 si S1R, la capitolul specificatii tehnice:
Vor exista doua body-uri, unul cu senzor de 47MPx si altul cu senzor de 24Mpx
Ambii senzori sunt proiectati si produsi de Panasonic
Ambele aparate sunt adresate utilizatorilor profesionisti
Integreaza sistemul de stabilizare Dual IS (IBIS + obiectve)
AF rapid si tracking similar G9
Body-urile sunt etanseizate in proportie de 100% impotriva intemperiilor si a stropilor de apa
Au ecrane LCD rabatabile atat vertical cat si lateral (deci, pe 3 axe), o alta noutate care ii va face fericiti pe cei care vor sa se filmeze singuri cu un astfel de aparat (a se citi: vloggeri sau creatori de continut 🙂 )
Rezista mai bine atat la temperaturi foarte inalte cat si foarte scazute, fiind facute sa fie utilizate in medii cat mai dure
pana in 2020 panasonic promite cel PUTIN 10 obiective proprii pentru noul sistem
Dupa cum ma asteptam, lansarile de azi sunt doar un „development preview”, asadar nu am putut testa sau tine in mana noile aparate. Ne mulțumim doar cu imaginile, pana anul viitor. Si intrebari sunt multe, dar lista cu specificatii tehnice e inca „incompleta”, aparatele nefiind finalizate, asadar deocamdata ne multumim cu atat.
Obiectivele cu montura L
Cand vor ajunge in magazine si cat vor costa?
Panasonic S1 si S1R vor ajunge pe piata abia in primul trimestru al anului viitor. Deocamdata nu avem o data sau macar o luna anume si nici un pret oficial. Dar, cert este ca din punct de vedere al specificatiilor tehnice, se pozitioneaza in varful clasamentului din aproape toate punctele de vedere. Ramane sa vedem cum se vor descurca in testele „real life” dar, cel putin pe hartie, competitia pe gama mirrorless abia acum a inceput!
Ca o nota personala, nu pot acum decat sa ma gandesc si sa imi amintesc ce scriam acum aproape 3 saptamani, in articolul de aici. Ce an bun pentru fotografie este 2018! Iar odata cu lansarea de azi de la Panasonic, acum concurenta pe segmentul mirrorless chiar a devenit acerba. Ramane sa vedem raspunsul Sony (pentru ca Nikon si Canon au lansat deja noutatile lor…).
Cam atat pentru azi.
Maine urmeaza prima zi de targ, asadar voi reveni cu noutati, de la toti producatorii, impresii si fotografii de la standuri, live, pe Facebook. Ne vedem acolo!
Va las acum cu alte fotografii cu standul Panasonic de la Photokina. Daca mergeti la Photokina anul asta, va recomand sa il vizitati. Il gasiti langa standul Canon. E mare, aveti ce vedea si – mai ales – aveti ce testa, pentru ca Panasonic a pus practic intreaga gama de aparate (de la compacte la mirrorless si camere video) la dispozitie pentru teste, la stand. Enjoy!
Am sosit aseara noul Mavic 2 Pro (pret aici), pe care l-am comandat imediat dupa lansare. N-am avut rabdare, bineinteles, asadar am plecat sa prind apusul si sa fac cu el primele fotografii de test. Iata ce a iesit!
Apusul de ieri cu Mavic 2 Pro. Fotografie dintr-un singur cadru RAW (DNG), editata in Lightroom (originala o gasiti pe linkul de mai jos)
De la inceput trebuie sa precizam un lucru: n-am zburat decat 15 minute, asadar acestea sunt chiar primele impresii, nu un review detaliat, pentru ca m-am grabit sa prind apusul si acumulatorii nu apucasera sa se incarce complet. Chiar si asa, am decolat cu acumulatorii la 90% si imi arata peste 25m autonomie de zbor. Deja, am avut prima impresie pozitiva.
La ora albastra, Mavic 2 Pro, expunere automata (Av – prioritate de diafragma), F/2.8, 1/60s, ISO 640
Dar, sa incepem cu inceputul.
Ca noua, si inca nescoasa din cutie:
Mavic 2 Pro Unboxing
Primele impresii, inainte de zbor:
E mai solida decat Mavic 1. Si pare grea, stabila, serioasa, bine inchegata. Imi place asta, chiar daca asta a insemnat cresterea ei in greutate (are, acum, putin peste 900g)
Coverul de gimbal tot ciudat e (si greu de pus la loc, dupa zbor) ….
Are camere pe toate partile (senzorii de obstacole omnidirectionali). Arata un pic ciudat cu atatia „ochi” peste tot, zici ca e din Star Wars, dar stiti cum e: orice ajuta la siguranta e foarte bine-venit
Ma bucur ca au dat si incarcatorul auto de 12V in pachetul Fly More Combo. Chiar i-am simtit nevoia de cateva ori si, culmea, l-am folosit inca din primul moment, ieri, inainte sa merg sa fac primul zbor, pentru ca ratam apusul daca stateam in casa sa se incarce complet acumulatorii – asadar i-am mai incarcat si pe drum, in masina
Trebuie manevrata cu grija, pentru ca e foarte-foarte usor sa atingi si sa „murdaresti” cei patru senzori de sub drona, fiind multi si pozitionati pe intreaga suprafata a ei (vezi foto mai jos)
Geanta de umar (din pachetul Fly More Combo) mi se pare prea stramta si pare ca ii forteaza axul motoarelor… sper sa se mai lase in timp…
Apoi, am plecat sa fotografiez apusul si mi-am ales ca „loc de joaca” celebra „Delta dintre blocuri”, Delta Vacaresti. Mi-am amintit ca, tot acolo, acum mai bine de doi ani zburasem prima data cu Phantom 4. Un inceput bun, zic, chiar daca un pic nostalgic…
Mavic 2 ProMavic 2 ProMavic 2 Pro
DESCARCA FISIERELE DNG/RAW ALE IMAGINILOR DIN ACEST ARTICOL:
Daca vrei sa vezi chiar tu imaginile originale, sa le editezi in Lightroom / Photoshop sau orice alt program preferi, sa vezi datele EXIF si calitatea imaginilor needitate, gasesti aici fotografiile DNG RAW, asa cum le-a inregistrat drona pe card (link de Google Drive).
Primele impresii dupa zbor (si dupa ce am descarcat fotografiile):
Calitatea imaginii e foarte buna. Am tras pana la ISO 1600 niste cadre la blue-hour si am ramas placut impresionat de cat de bine sta pe ISO (fotografiile de seara de mai sus sunt trase la ISO 800 si 1600, ca sa vedem rezultatele – le gasiti originale, DNG, pentru download pe linkul de mai sus). Din punctul meu de vedere fotografiile trase pana la ISO 400 sunt perfect-utilizabile, chiar si de catre cei foarte foarte pretentioasi. Altfel, as spune ca pana la ISO 800 si chiar 1600 sunt foarte OK, foarte bune imaginile din punct de vedere al granulatiei. Sigur, nu se poate compara cu un DSLR full-frame (pentru ca am vazut ieri, in comentariile de la postarile mele de pe Facebook, pe cineva care facea aceasta comparatie). E doar un senzor de 1 inch, nu unul full-frame in camera, fie ea si Hasselblad. Dar e MULT peste ce aveam pana acum de la DJI. Ma refer in special la Mavic Pro 1, Mavic Air si celelalte drone cu senzorii lor de 1/2.3 inch, pentru ca fata de Phantom 4 Pro – si el cu senzor de 1 inch ca si Mavic 2 Pro – calitatea imaginilor e destul de apropiata, fiind acelasi senzor (banuiesc eu, DJI nu a spus niciodata nici ca e nici ca nu e acelasi senzor ca la Phantom 4 Pro…). Vorba unui prieten de pe Facebook: pai Mavic 1 avea noise si la ISO 100. Ei bine, acum e cu totul altceva la acest capitol!
Senzorul e in format 3:2. In sfarsit!
Mavic 2 Pro, ISO 1250, crop 100%
Mavic 2 Pro, ISO 1250, crop 100%. Fotografia originala RAW o gasiti pe linkul de mai sus
E mult mai silentioasa decat ma asteptam. La prima vedere (decolare!) mi s-a parut chiar mai silentioasa decat Mavic Air. Nu e asa, dar nu e departe. Insa, zgomotul e diferit, mult mai placut (si mai calm, daca se poate spune asa) decat la Air sau la Phantom 4.
Sta foarte bine in aer, e stabila, tine bine la vant, cel putin la prima vedere la fel de bine ca Phantom (desi inca nu am testat-o pe vant puternic, ca nu a fost cazul)
Aplicatia DJI se schimba putin (si se complica) datorita aparitiei modurilor de fotografiere Prioritate de Timp (Tv) si Prioritate de Diafragma (Av). Nu e atat de intuitiv precum ma asteptam – fiind practic tot o combinatie intre a face unele setari pe ecranul telefonului si altele din rotita de selectie accesibila cu degetul aratator pe telecomanda, dar incet-incet te obisnuiesti
Lampa LED care ilumineaza zona de aterizare, automat, seara/noaptea face toti banii. Un mare plus pentru ea. Si un mare plus pentru ca poate fi pornita si manual, oricand in zbor, din meniul aplicatiei DJI. Asadar, spor la fotografiat si facut „light-painting” cu drona, acum nu mai aveti nevoie de LED-uri suplimentare atasate dronei, pentru asta. Mai mult, poate fi asignata pornirea/oprirea lampii LED pe unul din butoanele customizabile de sub telecomanda (C1 / C2), daca aveti nevoie sa o porniti/opriti des.
N-am zburat mult, ca nu aveam acumulatorii incarcati 100% (n-am avut timp, ratam apusul), dar imi arata peste 26 de minute autonomie cu acumulatorii umpluti la 90%
Camera are functiile P/A/S/M, asa cum ii sade bine unui aparat foto „adevarat”. Totusi, e o noutate pentru DJI si necesita o scurta perioada de acomodare, mai ales pentru cei care mine care au mai avut drone DJI inainte si erau obisnuiti cu doar doua programe: Auto si Manual
Pe video focusul AFC (continuu) e haotic. Trebuie trecut in AFS (single) si inregistrat asa. Voi mai testa asta, insa. N-am apucat sa aprofundez aseara zona video, dar iata doua exemple la ce spuneam despre AF:
Video 4K 30p cu AFC (autofocus continuu):
Video 4K 30p cu AFS (focus fix, autofocusul fiind facut la inceputul filmarii):
Ambele secvente video sunt direct de pe card, needitate. 4K 30p cu expunere manuala.
Video 4K poate fi inregistrat in doua moduri: Standard (FOV), camera citeste intregul senzor de 5.7K si face downsampling la 4K SAU Hiquality (HQ), unde camera citeste doar zona centrala a senzorului (echivalenta rezolutiei 4K, pixel-pe-pixel), rezultatul fiind un clip video de o calitate mai buna (nu mai intervine softwareul sa „micsoreze” rezolutia), chiar daca cu un unghi de cuprindere ceva mai restrans (crop de la 28mm la ±40mm). Din asta deriva si faptul ca puteti folosi modul HQ pentru a „simula” un pic de zoom cand inregistrati video.
Inca mai are niste mici bug-uri de software, mai da mici erori in zbor (care nu sunt, de fapt) tipic DJI, se va rezolva la urmatoarele update-uri de firmware…
Atentie ca telecomanda mea a fost data pe Sport mode din fabrica. E bine sa verificati asta (in partea din dreapta a telecomenzii, pe muchie), inainte de primul zbor, mai ales daca nu aveti experienta cu dronele
Un fisier RAW (DNG) are aproape 40MB fizic, deci include o „tona” de informatie cu care va puteti „juca” in postprocesare
Mavic 2 Pro la ISO 1250, un singur cadru, prelucrat din RAW. Nu puteam face o astfel de imagine, la ISO 1600, cu dronele DJI cu senzori de 1/2.3 inch, cum era Mavic Pro 1 sau Mavic Air…Mavic 2 Pro in Delta Vacaresti
Asadar, eu sunt multumit. Si, trecand – sau incercand sa trec – peste imensul entuziasm de moment, tot pot sa zic: e cea mai reusita drona pe care o puteti cumpara ACUM, la un pret sub 2500 Euro. Isi merita fiecare banut.
Accesorii: eu mi-am cumparat pachetul Fly More Combo alaturi de Mavic 2 Pro, pentru cei doi acumulatori in plus, fara de care nu as putea lucra si pentru geanta de umar foarte compacta si practica. In plus, astept sa vina in stoc si setul de filtre ND pentru camera, iarasi de nelipsit daca aveti intentii serioase la capitolul video.
Despre inregistrare: Mavic 2 Pro are putin peste 900 de grame greutate. Asadar, conform legislatiei in vigoare, Mavic 2 Pro e o drona din categoria celor catre trebuie inregistrate la Autoritatea Aeronautica Romana. Gasiti in articolul meu de aici cateva informatii despre procedura de inregistrare. Nu e complicata, dar e un alt pas „birocratic” care trebuie „bifat”.
Cam atat pentru acum. Ramane sa o descopar mai mult si sa mai fac fotografii si clipuri video peste weekend, daca vremea va fi ok.
Initial am vrut sa scriu asta ca o postare pe Facebook. Dar, mi-am dat repede seama ca va iesi un text cam lung si, mai mult decat atat, e mai bine sa ramana aici, scris, arhivat.
Acum doua saptamani, cei de la Nikon au lansat primul lor sistem mirrorless Full Frame. Astazi, Canon lanseaza – dupa mai bine de 30 de ani – o montura noua. Si, odata cu ea, primul lor sistem mirrorless Full Frame. Amandoi „jucatorii” au declarat, sub diverse forme, ca scopul lor nu a fost ca ei sa fie primii care lanseaza un mirrorless full frame ci sa exceleze din punct de vedere optic. E o scuza clasica de marketing sau nu, cert e ca, asa cum stim cu totii, Sony este compania care a dat tonul aparatelor mirrorless full frame moderne si – fara sa exagerez – pot spune ca tot Sony este cel fara de care lumea aparatelor foto mirrorless nu ar fi ajuns azi aici. Desi, din punct de vedere istoric nu Sony a „inventat” aparatul „fara oglinda” cu senzor Full Frame (primul mirrorless digital fiind lansat de Epson in 2004), Sony sunt cei care l-au popularizat cel mai mult si l-au facut accesibil „maselor”, atat de accesibil incat cei doi „monstri sacri”, traditionali, si-au vazut in doar cativa ani o buna parte din fotografi migrand spre copilul tanar, nascut din fosta Minolta.
Dar, asa cum vedem acum, in numai doua saptamani, roata s-a intors. Atat Nikon cat si Canon, acum, lanseaza sisteme mirrorless moderne, serioase, adresate utilizatorilor avansati cat si profesionistilor. Nu sunt perfecte (si nu am sa intru acum in polemica lipsei sloturilor duale de card, lipsa stabilizarii in body sau filmarea 4K cu factor de crop, a autonomiei acumulatorilor etc) dar sa nu uitam ca sunt doar prima iteratie dintr-o noua serie. Au timp si resurse sa creasca si sa dezvolte un sistem bun, pentru ca, pana la urma, nici Sony sau ceilalti jucatori de pe piata nu au ajuns unde sunt azi inca de la primul model.
Mai mult decat atat, doua zvonuri importante ne duc zilele astea pe directia Panasonic: se pare ca japonezii lucreaza la un sistem propriu cu senzor Full Frame iar noul Panasonic GH6 va fi primul aparat foto cu AI si functii in cloud (cu abonament lunar, desi ce inseamna asta, daca se confirma, nu stim inca). Daca intr-adevar Panasonic va lansa la Photokina, la sfarsit de septembrie, propriul sistem Full Frame, inseamna ca, in doar o luna de zile, lui Sony i-au aparut nu unul ci trei concurenti importanti, care vin cu sisteme performante si – mai ales – o baza de utilizatori mult mai mare a caror „tranzitie” la un sistem „fara oglinda” se va face mai usor si care vor accepta propriile sisteme de brand, fara a mai trece prin tranzitia dificila de la un brand la altul, cu tot ce inseamna asta (bani pierduti, aparater si obiective vandute pe piata SH etc).
Sa nu uitam ca tot in acest an, in februarie, Sony a lansat body-ul A7 III (review-ul meu, aici), care a devenit imediat un best-seller si care, cel putin pe hartie, tine inca stacheta sus, chiar si dupa lansarile recente. Insa acum e nevoie de un raspuns din partea lor. Pentru ca daca pana acum, pentru cine cauta avantajele oferite de mirrorless in fata DSLR-ului clasic, alegerea era destul de clara, acum posibilitatea de a ramane fidel brandului cu care te-ai obisnuit si de a utiliza, in continuare si fara prea mari investitii obiectivele pe care le ai deja, cantareste foarte mult. Asadar, deja mingea se joaca in terenul celor care au „trezit monstrii”. Ramane sa aflam „raspunsul” Sony, care nu se va lasa asteptat prea mult, cu siguranta.
As mai adauga doar doua: Fuji pregateste un X-T3 cu functii similare varfurilor de gama de la „concurenta”, dar cu traditionalul lor senzor APS-C. DJI a lansat recent drona Mavic 2, cu ale sale doua variante (Pro si Zoom), care au mari sanse sa devina cel mai bine vandut model de drona world-wide, la cat de asteptat a fost un Mavic cu senzor de 1 inch, de toti fotografii. Si cate si mai cate mai urmeaza, daca ne gandim ca in mai putin de 3 saptamani incepe Photokina. Ca de obicei, eu voi fi acolo si va voi tine la curent, live, cu toate noutatile.
Si inca ceva (desi asta e un long-shot si intra doar la capitolul predictii, ca sa zic asa): anul asta nu prea mai vorbeste nimeni despre APS-C si Micro 4/3 (cu exceptia zvonului despre GH6 si X-T3, desigur). Dar, daca aceste zvonuri se confirma si Panasonic sare in „barca” Full Frame (chiar si partial, pentru ca este evident ca vor pastra, cel putin o perioada, ambele sisteme), e deja mai mult decat clar ca evolutia tehnologica, care a produs senzori mari din ce in ce mai accesibili isi spune cuvantul. E posibil ca in cativa ani sa vedem si primul sistem tras pe dreapta. Care va fi acela, la care vor renunta producatorii primii: la APS-C sau la Micro 4/3? Sau, poate, chiar DSLR-urile sunt primele care vor „cadea”? Ne asteapta vremuri interesante!
In orice caz, 2018 este cu adevarat un an bun pentru fotografie. Poate unul dintre cele mai bune de pana acum. Un an care va ramane in istorie, dupa multi ani in care nu s-a intamplat (aproape) nimic notabil.
De pe 2 August până pe 2 Septembrie – Academia Photo Insights vă invită la un MASTER CLASS dedicat Compoziției Fotografice pentru a învață alături Luiza Marinas – Boldeanu cum să folosiți compoziția în avantajul vostru și cum să vă depășiți propriile limitele în procesul de creație.
Compoziția fotografică dincolo de reguli și principii – Master Class Photo Insights
Acest Master-Class se adresează pasionaților de fotografie și iubitorilor de frumos care își doresc să descopere noi moduri de abordare ale fotografiei și să creeze imagini care spun povești aparte.
Cum să folosiți puterea povestirii narative în compoziția fotografică;
Care sunt secretele unei compoziții artistice de succes; Diferența dintre o fotografie color și o fotografie alb-negru;
Care este semnificația fiecărui element al compoziției și a rolului său și nu numai;
Master Class-ul de Compoziție se va desfășura pe durata a 5 săptămânii, cu frecvența de o ședința pe săptămână, iar la final vom avea un workshop de 3 zile în care vom pune în practică tot ce am discutat anterior. Vom folosi subiectul, indiferent de natura lui, emoția acestuia, poziția lui în cadru, gestica, abordând totodată, minimalismul și simplitatea pentru a crea imaginii de impact cu povești interesante.
Master Class – Compoziția fotografică dincolo de cotidian. 2 August – 2 Septembrie 2018, București Durată: 5 săptămâni Cost: 475 EUR
Am primit recent pentru teste un card SD din noua generatie lansata de Kingston in aceasta primavara. Am mai testat carduri SD si MicroSD Kingston si chiar eu le folosesc frecvent, inclusiv cititorul MobilLite G4 de care sunt foarte multumit, asadar noua gama m-a facut curios.
Pe scurt, noua „selectie” de carduri Kingston vine in trei variante:
Kingston Canvas Select – carduri SD pentru utilizare de zi cu zi, pentru camere compacte point&shoot
Kingston Canvas Go! – carduri SD ceva mai performante, cu viteze de scriere de pana la 45MB/s si citire de pana la 90MB/s
Kingston Canvas React – varful de gama SDXC, cu performante de scriere de pana la 80MB/s si citire 100MB/s, pentru aparate si camere video 4K
Kingston Canvas React 128GB SDXC UHS-I
Cardul testat de mine acum este din seria Kingston Canvas React si are o capacitate de 128GB, fiind totodata cel mai mare card pe care l-am testat pana acum (dpdv. al capacitatii de stocare). Pana la urma, nu pot sa nu ma gandesc si ca pe acest card – care e doar un pic mai mare decat o moneda – incap de 12 ori mai multe date decat pe primul meu HDD (care avea 10GB, acum o multime de ani)…
Asadar, am fost curios sa vad cum se descurca si cat de potrivit este pentru camerele foto-video de generatie noua. Sa incepem testul!
Procedura de test:
Ca si data trecuta, procedura de test este similara, pentru a pastra relevanta testelor in timp. Asadar, am utilizat un laptop MacBook Pro cu procesor i7 si SSD, gen. 2017, cu USB 3.0. Cardul l-am testat de doua ori, folosind doua cititoare de carduri diferite, un Kingston MobilLite G4 si un Sony MRW-S1. Diferentele de viteza intre cele doua cititoare de card nu au fost semnificative pentru a influenta rezultatele testului.
Kingston Canvas React 128GB SDXC
Am facut cate trei teste:
Un test de scriere/citire utilizand programul de testare BlackMagic Disk Speed Test (programul celor de la BlackMagic – cei care fac camere video), cu un volum de date simulat de 2GB
Doua teste de scriere/citire utilizand un folder cu 100 de fotografii in format DNG (RAW) (24.4MB / fisier, 2,44GB in total) si un folder ce contine patru secvente video la rezolutie 4K in format MPEG-4 (2.13GB in total)
Cum am testat? Am facut mai intai testul de viteza cu BlackMagic Disk Speed Test si am notat rezultatele. Am copiat apoi, pe card, folderul cu fotografii si am notat media de viteza. Apoi folderul video. La sfarsit am copiat inapoi, de pe card pe SSD-ul laptopului, folderele cu fotografii si video si am notat media de viteza. In tot acest timp toate celelalte programele consumatoare de resurse au fost inchise, iar laptopul conectat la curent. Cardul a fost formatat inainte de test. Vitezele cele mai mari (si constante) de scriere/citire se ating cu fisiere mari. Cu cat fisierele sunt mai mici (si mai multe), cu atat viteza de scriere scade. De aceea am facut doua teste, unul cu fisiere video mari si altul cu fotografii, pentru a vedea rezultatele in ambele situatii (inregistrare video / rafala).
Ce spune producatorul?
Kingston Canvas React SD 128GB este un card de tip SDXC UHS-I, deci cu un singur rand de pini
Despre cardul SD Canvas React 128GB, producatorul spune ca este un card de tip SDXC UHS-I U3 (deci cu un singur rand de pini), potrivit atat pentru foto cat si pentru video, inclusiv pentru aparate/camere foto care filmeaza la rezolutie 4K Ultra HD.
Viteza maxima de citire data de producator: 100MB/s
Viteza maxima de scriere data de producator: 80MB/s
Se ating aceste viteze, in practica? Sa vedem!
Cum se descurca in realitate?
Asadar, am facut testele si am notat rezultatele, conform procedurii de test pe care am detaliat-o mai sus. Ce viteze am obtinut? Iata, mai intai, testul de citire/scriere realizat cu aplicatia de la Black Magic:
Test Kingston Canvas React 128GB SD card
Asadar, 77MB/s viteza de scriere (foarte apropiata de cei 80MB/s ai producatorului) si 91MB/s viteza maxima de citire.
In testul meu, cand am copiat cele doua foldere cu fisiere video si RAW, am obtinut urmatoarele viteze:
Viteza scriere fisiere foto RAW: 65MB/s
Viteza scriere fisiere video 4K: 78MB/s
Viteza citire fisiere foto RAW: 90MB/s
Viteza citire fisiere video 4K: 95MB/s
Concluzii
Dupa cum ati putut vedea, vitezele mentionate de producator se confirma, cardul fiind capabil sa scrie la viteze mari, suficient cat sa poata fi utilizat si in camere foto pentru inregistrare video 4K de pana la 100Mbps. Vitezele de scriere/citire au fost constante, fara fluctuatii mari (de exemplu, la scriere, fluctuatia a fost de maxim 3MB/s), ceea ce indica, de fapt, calitatea cardului si performantele lui, dincolo de viteza efectiva de scriere si citire.
Este insa un card mai putin indicat sa il folositi in aparate foto cu care trageti la evenimente sportive / wildlife / birdwatching acolo unde trageti in rafale lungi, in format RAW, pentru ca, asa cum se poate observa, viteza de scriere scade destul de mult cand scriem mai multe fisiere „mici” unul dupa celalalt. In acest caz este mai indicat un card de tip UHS-II (cu doua randuri de pini, mai rapid), daca si camera este compatibila cu el (pentru ca bufferul aparatului se va goli mai repede si fotografierea va fi mai fluida).
Altfel, Kingston SD128GB Canvas React este un card bun, pe care va puteti baza, atat pentru a-l utiliza in camere foto cat si video care filmeaza la rezolutie maxima 4K la 100Mbps, un card pe care vi-l recomand si datorita pretului corect. Cel pe care l-am testat eu, in varianta de 128GB, costa 285 de lei, iar cel de 64GB costa 145 de lei.
Da, au trecut doua luni. Deja… (dar asta e alta poveste). Doua luni de cand folosesc un Sony A7III ca si aparat foto principal. Doua luni in care am depasit 14.000 de cadre facute cu el si in care l-am supus, practic, la aproape orice test foto posibil. Ma bucur cand pot scrie reivew-uri fara „presiunea” timpului, cum se intampla cand primesc aparate in teste si trebuie sa fac un articol in 1-2 saptamani. De data asta am putut lucra cu Sony A7 III in voie, iar acum dupa aceasta perioada intensa, pot sa iti spun concluziile mele.
Sony A7 III cu Sony 100-400mm G Master @ 400mm, F/6.3 1/2500 ISO 400
De la inceput vreau sa stabilim cateva lucruri. Daca ai ajuns pana aici, inseamna ca Sony A7 III te intereseaza si, cel mai probabil, ai citit deja alte review-uri despre el. Ceea ce ma bucura, pentru ca pot spune ca ceea ce ai citit este adevarat. Nu e un aparat bun. E unul foarte bun! Si nu spun asta doar pentru ca e al meu. De ceva vreme ma interesa un aparat foto bun, nou, dar care sa si filmeze la calitate 4K foarte bine. Pana acum, nu am gasit aparatul care sa ma faca sa renunt la ce aveam si sa schimb tot. Stim foarte bine, cu totii, ce inseamna sa schimbi un sistem.
De aceea ajunsesem sa utilizez constant doua sisteme: unul pentru foto si altul pentru video. Cand am fost la lansarea lui A7 III de la Londra, am gasit acolo aparatul care promitea ca le poate face pe amandoua bine, la o calitate care sa imi permita sa il folosesc in proiecte comerciale, fara prea mari compromisuri.
Sony A7 III cu Sony 100-400mm G Master @ 400mm, F/5.6 1/1600 ISO 200
Asadar, asta a fost: l-am luat, am cumparat adaptorul Sigma MC-11, pentru a putea folosi (in perioada de tranzitie) obiectivele pe care le aveam deja (Sigma 12-24, 20, 35 si 50 Art) si am inceput sa lucrez cu Sony A7 III. In aceste doua luni, l-am folosit in toate proiectele mele, atat personale cat si comerciale, atat pentru fotografii cat si pentru realizarea unor scurte filmulete de prezentare. L-am folosit astfel pentru fotografie de eveniment, imobiliara si industriala dar si pentru foto-reportaj si peisaj. Insa, am tras si cu obiective Sony native, cel mai important dintre ele fiind Sony 100-400mm G Master, care e un obiectiv fabulos si pe care l-am avut in tura din Delta de saptamana trecuta.
Asadar, parerea mea despre A7 III si concluziile acestei recenzii se bazeaza pe un „mix” de utilizare, atat cu obiective native cat si cu cele cu montura Canon, utilizate cu adaptor.
Sony A7 III cu Sigma 35mm f/1.4 @ ISO 100 F/4.5 1/500
Caracteristici generale
Pe scurt, inainte de a intra in detalii, iata care sunt caracteristicile definitorii ale lui Sony A7 III, dar si o comparatie sumara cu modelele A9 si A7R III:
Senzorul CMOS nou, de tip BSI (Backside Illuminated) ofera o rezolutie de 24MPx, o gama dinamica de 15 trepte EV, inregistrand fisiere RAW pe 14 biti (similar lui A9, la rezolutie si dinamica, desi nu are senzor multi-strat)
Sensibilitatea ISO atinge pragul maxim (nativ) 51.200 (extins pana la 204.800)
Stabilizarea integrata in body a fost si ea reproiectata, asigurand acum un avantaj de pana la 5 trepte de expunere (similar lui A7R III)
Sistemul de procesare BionZ X este si el de generatie noua si asigura o viteza de citire a senzorului mai mare si tonuri de culoare mai naturale, cu accent pe reproducerea culorii pielii
Sistemul de focalizare are 693 de puncte de focus, care acopera 93% din suprafata senzorului (iarasi, similar lui Sony A9).
Focalizarea se face de doua ori mai rapid decat la Sony A7 II, sistemul AF fiind sensibil la lumina pana la -3EV
Fotografierea in rafala se face cu pana la 10 cadre pe secunda cu AF-Tracking activ (inclusiv in modul Silent Shooting) bufferul poate acomoda 177 de cadre iar modul Anti-Flicker este si el prezent (iarasi, similar lui Sony A7R III)
Filmare 4K UHD intern 24/25/30p 100Mbps, cu readout full-frame 6K, S-Log2/3 si o gama dinamica de 14 EV (similar A7R III si peste A9 care nu are S-Log2/3)
Autonomia acumulatorului le-a depasit pe ambele A9 si A7R III, crescand la peste 700 cadre
Body-ul este construit din aliaj de magneziu si este etanseizat impotriva intemperiilor (desi nu la acelasi nivel ca la A7R III). Gasim si joystickul pentru selectia rapida a punctelor de focus (ca la A9) si buton dedicat AF-ON
Stocarea se face pe carduri SD/SDXC/SDHC pentru care exista doua sloturi (ca la A7R III / A9, desigur)
Constructie si utilizare
Un grip mai mare, mai pronuntat. Este singura diferenta vizibila, daca nu privesti in amanunt, fata de generatia anterioara, din punct de vedere al body-ului. Insa, la nivel de detaliu, imbunatatiri sunt mai multe, chiar daca over-all body-ul seamana destul de bine cu cel al A7 II-ului.
Sony A7III
Avem asa: un body mai solid, care se simte mai bine in mana (si care iti da impresia de durabilitate), cu un grip mai pronuntat, dar care pastreaza dimensiunile generale ale seriei A7 II. Pe spate, avem ecranul LCD rabatabil care acum e are si functie touch (pe care eu am dezactivat-o din primul moment, pentru ca nu ma inteleg atat de bine cu ecranele touch de la aparate, ca sa conteze pentru mine). Iar langa ecran gasim un joystick nou, care permite selectia rapida a punctelor de focus, pastrand aparatul la ochi. Asta e, din punctul meu de vedere, o adaugare super-buna si utila, mai ales ca A7 III se lauda cu noul sistem AF preluat in parte de la A9, deci – un aparat cu caracteristici pentru fotografie de actiune, care avea nevoie de un selector de AF-points pe masura.
Sony A7 III
Tot la capitolul body, notabila este si etanseizarea impotriva prafului si a intemperiilor, care – desi nu este la acelasi nivel de etansare ca la Sony A7R III (lucru mentionat chiar de oficialii Sony la lansare), te face sa te simti mai safe si sa nu „disperi” la primii stropi de apa care ajung pe aparat.
Ce nu imi place este pozitia butonului pentru inregistrare video, care e prea aproape de vizor si poate fi confundat prea usor (tactil) cu butonul AF-ON de langa el. Vestea buna e ca, in modul video, poti customiza butonul declansator sa porneasca/opreasca inregistrarea, asadar poti renunta complet la butonul „rosu” dedicat. Eu am maini mari si as putea sa continui si spun ca unele butoane de pe body mi se par prea mici sau prea inghesuite (mai ales cand voi folosi aparatul cu manusi, iarna). Dar asta tine de fiecare in parte, asadar prefer sa raman cat mai obiectiv.
Calitatea imaginilor
Sony A7 III si 100-400mm G Master
Cu Sony A7 III mezinul familiei full frame de la Sony s-a innoit: un nou senzor CMOS BSI, un nou procesor de imagine, un nou sistem de stabilizare interna dar si functii avansate preluate de la A9 si A7R III. Cei de la Sony i-au zis simplu: modelul “de baza”. De ce? Pentru ca preia o buna parte din tehnologiile integrate in Sony A9 si A7R III, pastrand in acelasi timp modul simplu de utilizare si versatilitatea unui aparat care se adreseaza tuturor, atat pasionatilor cat si profesionistilor. Asta inseamna o calitate a imaginii de top.
[Ca o paranteza: toate imaginile din acest review au EXIF. Asadar, le puteti descarca si analiza datele de expunere.]
Prima observatie: chiar daca are senzor cu filtru AA, imaginile sunt foarte-foarte sharp (desigur, ajuta si obiectivul de calitate). Iata doua exemple:
Fotografia originala:
Pui de lebada, fotografiati cu Sony A7 III si obiectivul 100-400mm G Master
Crop 100%:
Crop 100%
Fotografia originala:
Sony A7 III cu Sigma 35mm f/1.4
Crop 100%:
Crop 100%
Gama dinamica
Sony A7 III lauda cu un senzor nou, BSI CMOS de 24MPx care inregistreaza RAW-uri pe 14 biti, capabil sa ofere o gama dinamica de 15 trepte de expunere. E adevarat? Pe mine m-a convins si va arat si voua de ce.
Iata o imagine facuta acum o saptamana, in Delta. Fotografia originala este prima, unde am expus pentru highlights, pentru ca fotografiam la apus, cu soarele in cadru. Asadar, am subexpus cu aproape 3 trepte. ISO 1600. Ce a iesit dupa prelucrare? Vedeti fotografia a doua:
Fotografia originala:
Fotografia originala, subexpusa 3 trepte, pentru a pastra detaliile in zona luminoasa
Fotografia dupa prelucrare:
Aceeasi imagine, dupa editare. Sony A7 III cu 100-400mm G Master la 400mm si ISO 1600 (punctele care se vad in imagine sunt Efemeridele, insectele care traiesc doar o zi si pe care am avut noroc sa le vedem anul asta)
Nu e un exemplu chiar extrem, dar e un exemplu concludent pentru ceea ce se poate face in postprocesare cu imaginile lui A7 III. Nu e genul de situatie de fotogafiere de care te lovesti in fiecare zi, dar arata destul de bine ca dintr-un singur cadru RAW inregistrat de A7 III poti obtine o imagine similara celor facute dupa combinarea mai multor expuneri diferite (HDR). Iar asta iti usureaza atat munca si workflowul cat te ajuta sa te simti „in siguranta” stiind ce poti obtine in postprocesare.
Senzorul si gama dinamica a lui A7 III te ajuta sa te simti „in siguranta” stiind ce poti obtine in postprocesare, daca e nevoie.
Legat de ISO, nu mai stau sa fac celebrele teste ISO de studio – le gasiti in orice review prin afara. Dar va arat doua situatii reale, pentru ca astfel mi se pare mai concludent testul.
La ISO 1.600
Fotografia originala:
Fotografia originala la ISO 1600
Crop 100%:
Crop 100% la ISO 1600
La ISO 10.000
Fotografia originala:
Fotografia originala @ ISO 10.000
Crop 100%:
Crop 100% @ ISO 10.000
Asadar, pot spune fara sa exagerez ca A7 III are o calitate a imaginii de top, indiferent de situatie sau de valoarea ISO utilizata. Nu le-am testat pe toate in amanunt, dar cunosc modelele si ce se gaseste pe piata, asadar pot spune ca in segmentul lui de pret A7 III are cea mai buna calitate a imaginii posibila, in acest moment.
Noaptea, de pe trepied, expunere de 20s
In ceea ce priveste efectul nedorit de banding (sau stripes) despre care vorbesc unele review-uri, eu in peste 14.000 de imagini facute pana acum cu el nu m-am lovit de asta, asadar nu i-as da mare importanta, fiind probabil o chestiune rezolvata de Sony intre timp (respectivele reivew-uri au fost facute imediat dupa lansare, cu sample-uri de pre-productie, cel mai probabil).
DESCARCA FISIERE RAW
Daca vrei sa testezi chiar tu editarea fisierelor RAW trase cu Sony A7 III ti-am pregatit 4 imagini gata de descarcat de aici (arhiva ZIP are 100MB).
Sony A7 III
Sistemul autofocus
Sistemul AF a lui A7 III are 693 puncte de focus cu detectie de faza si 425 cu detectie de contrast, acoperire 93% a cadrului, sensibil la -3EV.
Vine cu celebra functie Eye AF la pachet (pe care am apreciat-o la A9 si, apoi, la A7 III), ceea ce inseamna ca fotografierea portretelor este foarte simpla, aparatul tinand permanent focusul „pe ochi”. Mai mult, folosid si functia de tracking concomitent cu Eye-AF, avem un mix asigurat pentru fotografia de eveniment, fie ca vorbim de evenimente corporate sau nunti si botezuri, pentru ca aparatul va focaliza automat pe fetele/ochii oamenilor, ceea ce imi face munca mult mai simpla (si mai rapida). Mai mult, Eye AF functioneaza acum permanent, nu mai e necesara apasarea unui buton suplimentar, asa cum era la A7 II.
Sony A7 III
La capitolul focalizare, trebuie sa vorbim si despre fotografierea in rafala. Sony A7 III trage cu 10 cadre pe secunda (avand un buffer de pana la 40 de cadre RAW full-res sau 86 cadre RAW in format APS-C de 10MPx). Face asta cu AF continuu, avand practic aproape acelasi functii si moduri de tracking (inclusiv matrice, zona si point AF cu selectia dinamica a locului de start al AF-ului in tracking) si black-out foarte redus in vizor ca la A9 (nu e black-out free, totusi). Iar modul Silent-Shooting, care permite fotografierea complet silentioasa, folosind doar obturatorul mecanic, este si el disponibil la rafala – un mare plus pentru fotografii de eveniment si wildlife.
Am avut ocazia sa testez din plin AF-ul si rafala in tura mea din Delta, acolo unde s-a descurcat impecabil. Si spun asta fara sa exagerez: daca a fost suficient de bun sa tina focusul permanent pe subiect in zborul haotic al pasarilor mici, atunci poti face cam orice fotografie cu Sony A7 III, indiferent de subiect, job sau conditii. Pentru mine, in Delta si-a dovedit performantele, ca intreg (calitatea imaginii + AF tracking + autonomie).
PRO TIP: Poti seta pe unul din butoanele camerei (eu mi-am pus pe C4) comutarea din modul Full Frame in APS-C, pentru un plus de „zoom” la distante focale lungi (si pentru a comuta rapid, fara a mai lua aparatul de la ochi si a mai cauta prin meniuri. Atentie insa, e vorba de un crop, asadar rezolutia fisierelor RAW scade la 10MPx.
Functia video
Ce tocmai ati vazut este un video inregistrat cu Sony A7 III (exceptand cadrele aeriene, desigur) si montat in Final Cut Pro X, la doar doua saptamani dupa ce mi-a sosit aparatul. Dar, arata destul de bine – zic eu – ce poti face cu A7 III: filmari din mana, fara un sistem de stabilizare extern (gratie stabilizarii mecanice foarte bune integrata in body), filmari cu incetinitorul (slow-motion despre care vorbim mai jos), color grading si cam tot ce ti-ai dori pentru a crea videoclipuri de prezentare sau scurte documentare.
Sony A7 III filmeaza la rezolutie 4K (UHD 3840×2160 pixels) 100Mbps / 50Mbps 24/25/30p cu readout la 6K (pe intreg senzorul), cu stabilizare mecanica integrata in senzor, are intrare pentru microfon si poate salva totul in format S-Log 2/3, o caracteristica cu care nici macar varful de gama, Sony A9, nu se poate lauda. Mai mult, gama dinamica pe filmare este de 14 EV cu HDR activat (cu profilul Hybrid Log-Gamma) si S-Log2/3, ceea ce inseamna ca puteti face filme compatibile cu TV-urile HDR UHD direct din aparat, fara a apela la alte functii din programele de editare. Singura bila neagra aici e inregistrarea doar pe 8 biti a fisierelor video (intern sau extern, tot pe 8 biti). Dar nu as numi asta neaparat o limitare capitala, data fiind categoria de utilizatori careia A7 III i se adreseaza.
Acum cateva saptamani cineva ma intreba daca Sony A7 III este bun si pentru filmare. I-am raspuns ca da si i-am spus sa astepte review-ul pentru a-i explica de ce. Explicatia, dupa cum vedeti, este cea de mai sus. Cred sincer ca toti sau aproape toti fotografii care fac si film, ocazional (cum sunt si eu) pot utiliza un Sony A7 III fara nici un fel de probleme ca si camera foto-video principala, fara a apela la alte sisteme. Ceea ce, pe termen lung, face foarte bine bugetului propriu.
Insa, ce nu imi place in mod deosebit la capitolul filmare este modul cum functioneaza autofucusul in timpul inregistrarii. Nu afiseaza punctul de focus, nici macar in tracking, asadar poti doar sa „ghicesti” ca el tine focusul unde trebuie in timpul inregistrarii. Reuseste sa faca asta, dar feelingul in utilizare e cel putin ciudat, iti lasa impresia ca nu ai controlul si ca nu va focaliza corect.
Sony A7 III cu Sigma 35mm f/1.4
Functia S&Q (Slow&Quick, adica slow-motion direct din camera)
Recunosc: functia asta a devenit preferata mea de pe A7 III la scurt timp dupa ce am descoperit-o. Spun asta pentru ca Sony nu a pus prea mare accent pe ea la prezentarea oficiala, eu descoperind-o cu adevarat dupa ce mi-a aratat-o prietenul Alin Popescu (review-ul sau despre A7 III este aici) intr-o tura in Moldova. Modul S&Q este accesibil rapid, direct de pe rotita de selectie a modurilor de fotografiere/filmare aflata in partea de sus a aparatului. Practic, modul asta „was hiding in plain sight”, cum spun englezii.
Ce este S&Q? E o functie video care permite inregistrarea secventelor in slow-motion (maxim 4x) direct din aparat, fara a mai apela la alte editari ulterioare. Poti face asta cu o incetinire a actiunii de pana la 4x, cu mai multe optiuni de configurare, la rezolutie Full HD (1080 25p), optiuni despre care puteti citi aici mai multe.
cu functia S&Q inregistrezi cateva secunde de actiune, care se vor derula automat cu incetinitorul, in slow-motion.
Practic, cu S&Q inregistrezi cateva secunde de actiune care iti vor arata totul cu incetinitorul, in slow-motion. E un mod foarte util, odata ce incepi sa il valorifici si care iti va arata lumea altfel si iti va face videoclipurile mai interesante si mai dinamice.
Eu l-am folosit in videoul de mai sus, dar si cand am fot in Delta, inregistrand decolarea pelicanilor in slow-motion.
Ce a iesit? Iata:
Slow-motion cu Sony A7 III si functia S&Q
PRO TIP: inregistrarea automata in slow-motion (S&Q) se face fara sunet! Daca vrei totusi si sunet, poti seta camera sa filmeze normal, la rezolutie Full HD 120fps 100Mbps, inregistrezi si apoi reduci viteza de derulare manual, in programul preferat de montaj video.
Ce gasesti in cutie?
Eu am Sony A7III body-only iar in cutie se gasesc:
body A7 III
un acumulator
manualul de utilizare (care are si versiune in lb. romana)
incarcatorul 220V si un cablul USB standard care permite incarcarea acumulatorului in aparat
cureaua de umar standard
Despre incarcarea acumulatorului
Din pacate (sau din fericire, depinde cum privesti lucrurile…), Sony A7III incarca acumulatorul in-body.
E bine, pentru ca il poti incarca pe drum, de la masina sau de la un acumulator extern. Insa cei de la Sony au facut o mica economie si au exclus din pachet incarcatorul standard, care incarca acumulatorul direct din priza, in afara aparatului. Asadar, va trebui sa il achizitionezi separat, mai ales daca vei avea mai mult de un acumulator si nu vei vrea sa tii aparatul „blocat” cat se incarca unul dintre ei. Incarcator care, din pacate, costa nejustificat de mult…
Sony A7 III
Autonomia acumulatorului lui Sony A7III
Una din vechile „probleme” ale aparatelor mirrorless e chiar asta: cate cadre faci la o singura incarcare a acumulatorului? Ei bine, Sony A7 III foloseste noul acumulator Sony NP-FZ100, un acumulator cam cat unul de pe DSLR-uri (ca dimensiune), dar care ii asigura o autonomie de peste 700 de cadre.
Sony A7 III foloseste noul acumulator Sony NP-FZ100, care ii asigura o autonomie de peste 700 de cadre (in practica).
Autonomie care se confirma. Ca sa testez am facut doua sesiuni foto pentru clienti, in doua zile diferite, fara a reincarca acumulatorul, iar in Delta am tras peste 1500 de cadre, pe parcursul unei zile si am ramas, la final cu 28% autonomie.
PRO TIP: pentru a conserva acumulatorul si a face cat mai multe cadre m-a ajutat si faptul ca am setat de la inceput aparatul sa foloseasca doar obturatorul electronic (pentru ca imi place foarte mult modul silentios si e ideal la evenimente), iar asta mai economiseste la randul ei din baterie (aparatul nedeclansand obturatorul mecanic, care e destul de mare „consumator”). Pe de alta parte, ecranul LCD consuma mai putin curent decat vizorul electronic (datorita rezolutiei mai reduse in comparatie cu vizorul), asadar daca incadrezi folosind ecranul vei avea un plus de energie chiar si de pana la 20%.
Sony A7 III cu 100-400G Master @ 400mm ISO 400 F/5.6 1/2000
Conectivitate
Ca orice aparat din ziua de azi, care se respecta, Sony A7 III vine stadard cu Wi-FiIEEE 802.11 b/g/n 2.4GHz, Bluetooth si NFC integrate, iar transferul fotografiilor (si, mai nou, a videoclipurilor) pe un smartphone sau pe o tableta se face foarte simplu si rapid, gratie aplicatiei Sony PlayMemories.
Sony A7 III are conector pentru microfon extern si iesire audio pentru casti (jack 3.5mm), un conector HDMI si doua USB (un USB Micro B si unul 3.1 Type-C). USB-uri care, atentie, pot fi utilizate in paralel, pentru alimentarea aparatului si pentru a conecta alte accesorii sau pentru a transfera imagini.
Sony A7 III @ ISO 3200
Concluzii
Sony A7III: Recomandat de Clubul Foto
Despre Sony A7III mi-e foarte greu sa spun ceva „de rau”. Nu spun ca este aparatul perfect, pentru ca nici unul nu este, dar e un aparat pe care „concurenta” nu cred ca ar fi avut curajul sa il lanseze vreodata. Am spus si cand am fost la lansarea din Londra si ma repet: sintagma „entry-level” nu i se potriveste.
Desigur, e cel mai accesibil Sony mirrorless full-frame la ora actuala (din gama noua), e un „entry” prin prisma pretului, dar din punct de vedere al performantelor (foto si video), al functionalitatilor, al constructiei body-ului si al etanseizarii, este un aparat din gama mid-level, care poate fi folosit cu succes atat de entuziasti cati si de profesionisti.
Eu ma bucur de alegerea facuta si, cel mai bun moment in care am realizat ca „e ce trebuie” a fost in Delta: daca fotografiand pasari mici dimineata, la rasarit, in lumina slaba, a reusit sa tina focus tracking-ul asa cum a facut-o si sa scoata cadrele de mai sus, pentru mine e suficient sa consider ca e un aparat cu care poti face orice job foto.
6 lucruri care imi plac cel mai mult la Sony A7 III:
calitatea imaginilor si gama dinamica foarte buna (care imi permite sa le editez dupa bunul plac)
sistemul de focus care merge impecabil inclusiv la tracking, in timpul rafalelor si functia Eye AF (inclusiv Eye-Tracking AF) – ideala pentru portrete si pentru fotografia de eveniment
modul de filmare S&Q (slow-motion) de care m-am indragostit
modul Silent-Shooting in care aparatul fotografiaza fara a scoate absolut nici un zgomot (cu obturatorul electronic)
posibilitatea de a personaliza functiile de pe butoane dupa bunul plac
autonomia buna a acumulatorului (mare pentru un mirrorless, identica cu a unul DSLR mid/high level)
In aceste doua luni de cand a ajuns la mine am tot citit diferite pareri si review-uri despre el in afara, unii mergand pana acolo incat sa il declare (deja) aparatul foto al anului 2018. Nu m-as grabi, avand in vedere ca urmeaza Photokina in Septembrie si (ca de obicei) un nou val de lansari care mai de care mai interesante, dar este – intr-adevar – cel mai interesant aparat foto lansat de Sony pana acum si, cu siguranta, un best-buy in clasa sa, detronand practic cam orice aparat foto din acelasi segment de pret actual, mirrorless sau DSLR.
Sony A7 III cu 100-400G Master @ 400mm f/5.6 1/2000 ISO 400
Sony A7 III sau A7R III? Depinde daca te ajuta cu adevarat rezolutia mare a lui A7R III. Daca rezolutia nu e chiar o prioritate, atunci A7 III e o alegere mai rationala: are un AF mai bun, e mai rapid si are un pret mai accesibil.
Sony A7 III sau A9? Daca tragi constant la evenimente sportive sau faci nunti si botezuri pe banda rulanta, Sony A9 e o optiune buna, aparatul acesta fiind facut pentru asta. E varful. Dar, avand in vedere ca A7 III are (aproape) acelasi sistem de focus, aceeasi rezolutie si are un mod video cu mai multe functii la aproape jumatate de pret, eu zic ca alegerea (pentru toti fotografii care nu trag sport la modul hardcore) este A7 III, daca nu ai nevoie neaparat de rafala de 20fps a lui A9.
Nota Clubul Foto: 9/10
Bile albe:
Calitate foarte buna a imaginii inclusiv in low-light (best in class), gama dinamica extinsa
Fotografiere RAW 14biti
Sistem AF foarte rapid si precis (preluat, in mare parte de pe Sony A9)
Fotografiere in rafala cu pana la 10fps, buffer 177 cadre JPEPG / 89 RAW
Autonomie imbunatatita (peste 700 cadre cu un singur acumulator), eu am reusit chiar si peste 1500 de cadre intr-o zi, in Delta si ramanand cu 28% acumulator
Stabilizare interna imbunatatita (cu un avantaj de pana la 5 trepte de expunere la fotografierea din mana, fara trepied) functioneaza cu orice obiectiv (Sony sau nu)
Modul silentios de fotografiere (cu obturator electronic) este excelent pentru evenimente, birdwatching si alte momente cand nu vrei sa faci nici un fel de zgomot
Functia de filmare este mai performanta decat la varful de gama – Sony A9, incluzand S.Log si functii Zebra, Peaking, 4K HDR direct din camera si iesire 4K RAW prin HDMI
Functia S&Q (filmare in slow-motion) este genul de functie de care te indragostesti imediat si care iti va da un plus de dinamism filmelor tale
Bodyul din aliaj de magneziu, entanseizat impotriva intemperiilor (nu la acelasi nivel de etanseizare ca la A7R III, insa) te reasigura ca esti safe, in orice conditii ai fotografia
Toate butoanele de pe body pot fi customizate si pot executa cam orice functie doresti
Doua sloturi de card, care pot fi folosite in paralel (pentru mirror backup), dar pot fi configurate si separat (RAW pe unul, JPEG pe altul sau FOTO pe unul, VIDEO pe celalalt etc).
Bile negre:
Ca toate aparatele Sony Alpha din seria noua, posibilitatea de a instala aplicatii (si de a extinde functiile aparatului astfel) a fost eliminata
Nu are functie time-lapse (intervalometru integrat) si nici mod auto-stich pentru panorame
Pozitia butonului video e destul de greu accesibila (si poate fi confundat usor cu butonul AF-ON)
Inregistrare video doar pe 8 biti (intern sau extern, la fel)
Sistemul AF in timpul filmarii este destul de neintuitiv
Senzorul are filtrul AA (low-pass), dar care, in practica nu are un efect vizibil asupra sharpnessului (aka. imaginile sunt oricum foarte sharp)
Doar unul din cele doua sloturi de card este compatibil UHS-II
Incarcarea acumulatorului se face in body, daca vrei un incarcator extern trebuie sa il achizitionezi separat
Sony A7 III, specificatii tehnice pe scurt:
Aparat foto mirrorless cu senzorul Full Frame cu montura Sony FE
Senzor CMOS BSI ExmorR 24.2 MPx, de generatie noua
Dynamic range: 15 trepte EV
ISO 100 – 51.400 (extins 204.800)
Fotografiere in format RAW pe 14 biti
Procesor de imagine Bionz X de generatie noua
Stabilizare integrata in body, cu un avantaj de pana la 5 trepte de expunere
Sistem AF cu 693 puncte de focus cu detectie de faza si 425 cu detectie de contrast, acoperire 93% a cadrului, sensibil la -3EV, cu EYE AF (similar A9)
Fotografiere in rafala cu pana la 10cps, buffer 177 cadre JPEPG / 89 RAW (comp.) / 40 RAW, mod Anti-Flicker (acelasi de la A7RIII)
Mod Silent Shooting
Filmare la rezolutie 4K (UHD 3840×2160 pixels) 100Mbps / 50Mbps 24/25/30p, cu 6K full pixel readout si Dynamic range 14 EV cu HDR (cu profilul Hybrid Log-Gamma) si S-Log2/3. Inregistrare Full HD la 120fps @ 100Mbps
Vizor electronic XGA OLED cu ZEISS T* Coating
Autonomia acumulatorului: pana la 710 cadre (CIPA)
Joystick pentru selectia punctelor de focus si buton AF-ON (ca la A7RIII)
Body din aliaj de magneziu, entanseizat impotriva intemperiilor (nu la acelasi nivel de etanseizare ca la A7R III, insa)
Iata castigatorii concursului foto ASUS #MyZenPet dar si selectia mea de la jurizare. Am facut si de aceasta data parte din juriu, impreuna cu Vlad Eftenie, Bogdan Petre si Radu Dumitru si ne-am asumat dificilul task de a alege cele mai reusite fotografii cu animale de companie din peste 600 de fotogafii inscrise in concurs.
Nu e usor sa faci fotografii reusite cu animale nici cu un aparat foto profesional, nici cu un smartphone.
Asadar, tema a fost pe atat de facila, la prima vedere, pe atat de dificila. Intr-un final, castigatori sunt trei:
Locul 1
Locul 2
Locul 3
Dar, pentru ca acesti 3 castigatori au fost alesi prin reuniunea alegerilor membrilor juriului, iata si selectia mea, cu cele mai reusite trei imagini din concurs:
Foto: Mihai StanciuFoto: Aron Daniel Ciucu
Premiile concursului de fotografie #MyZenPet au fost urmatoarele:
Locul #1: un telefon ASUS ZenFone 5
Locul #2: un telefon ASUS ZenFone 5 Lite
Locul #3: un telefon ASUS ZenFone Max Plus (M1)
7 mentiuni: cate o baterie externa ZenPower Ultra
20 premii speciale pe Facebook: cate o baterie externa ZenPower
Despre premii:
ASUS ZenFone 5 ZE620KL ZenFone 5 este un smartphone care pune accentul pe fotografie. Este, totodata, primul smartphone disponibil la nivel global echipat cu platforma mobila Qualcomm Snapdragon 636, ce ofera un raspuns fluid, performante optimizate si care pune accentul pe AI (Artificial Inteligence) pentru a gestiona taskurile de zi cu zi. ZenFone 5 are un sistem inteligent de camere duale ce se adapteaza si invata, captand fotografii perfecte de fiecare data.
ASUS ZenFone 5 Lite ZC600KL este alegerea perfecta pentru iubitorii de fotografie care vor sa iasa in evidenta. Telefonul are o camera foto principala de inalta rezolutie – 20MP in fata, 16MP in spate – si pentru prima data, cate o camera secundara cu unghi larg de 120°, atat pe spate, cat si pe fata. Asta inseamna fotografii cu unghi de cuprindere mare, de la peisaje si panorame impresionante si pana la selfi-uri in care incap toti prietenii.
ASUS ZenFone Max Plus (M1) este un smartphone al carui punct forte este autonomia. Da, ati citit bine: ZenFone Max Plus are un acumulator de 5000mAh si se lauda cu o autonomie ce depaseste 2 zile de functionare. Perfect pentru aventuri lungi, fara acces la curent, la munte sau la mare.
Dragostea pentru fotografie produce imagini de poveste. Când mai mulți fotografii se întâlnesc, rezultă un proiect cu și despre frumos. Astăzi o invit pe Luiza Marinaș (Boldeanu) să ne povestească despre noul ei proiect: școala de fotografie PhotoInsights.
Am început cu dragostea față de fotografie și frumos, apoi după o vreme a luat naștere o idee ce în timp a prins contur și s-a transformat într-o academie. În acest moment, suntem o echipă de fotografi pasionați de artă, oameni și povești, care doresc să împărtășească cu tine tainele fotografiei într-un mediu cald și prietenos.
Butterflies – Part of Identities project. Copyright Luiza Marinaș (Boldeanu)
Am creat școala cu dorința ca aceasta să fie locul ideal în care tu să descoperi atât tainele fotografiei cât și pe tine însuți. Prin gama variată de cursuri pe care o punem la dispoziție, fiecare participant va avea ocazia să își dezvolte atât partea tehnică a fotografiei cât și partea creativă, punând accent pe cea din urmă. Accesând cursurile Academiei PhotoInsights, ai posibilitatea de a învăța tot ce înseamnă „cum să…” din punct de vedere vizual, de la comunicarea unui mesaj, a unei emoții până la evocarea unei stări de spirit.
Echipa este formată din:
Luiza Marinaș (Boldeanu), fotograf de fine art și de călătorie care iubește sa călătorească și să cunoască cat mai multe lucruri despre lumea din jur.
Mihai Ștețcu, fotograf de sport, fotograf Red Bull și fotograful oficial al Antenei 1, cu numeroase proiecte active. Mihai își va împărtăși experiența lui atât în fotografia de Sport cât și în cea de Fashion.
Daniel Chindea, un om de suflet care iubește simplitatea, unicitatea și libertatea de exprimare vizuală.
Elena Corbu, un alt om frumos care trăiește prin fotografie. Ea este trainerul nostru pentru cursurile dedicate copiiilor și adolescenților.
Tatiana Volontir, un om foarte sensibil ce adoră lumina, culoarea și poveștile de suflet. Pentru ea fotografia a început cu pasiunea pentru mise en scene, unde putea să petreacă ore în sir, zile în sir.
Simona Stan la Red Bull Ordinul Smaranda 2012. Copyright Mihai Ștețcu
Cursurile pe care le propunem sunt foarte variate, începând cu partea de inițiere în fotografie atât pentru adulți și pentru copii până la Master Class-uri de poetica fotografică, documentar și storytelling. Avem cursuri și Workshop-uri de fotografie artistică, simbolistică, sport și nuntă, iar pe viitor vă pregătim tot felul de cursuri și Workshop-uri inedite, așa că stați aproape.
Seria de Workshop-uri o vom începe cu Workshop-ul de nuntă al cărui trainer este Daniel, care va avea loc intre 6-8 Iulie 2018. Vom continua cu Masterclass-ul de Compoziție în August, iar în Septembrie vom începe și seriile de cursuri pentru copii.
Copyright Luiza Marinaș (Boldeanu)
Apoi vor urma cursurile despre fotografia documentară, simbolistică, sport și multe altele. De asemenea, vă propunem cursurile individuale pe diferite arii ale fotografiei ce se vor desfășura pe parcursul a 4 luni, unde veți învăța tot ce înseamnă genul de fotografie îndrăgit, însoțit de ședințe foto conceptuale și tips and tricks în editarea imaginilor.
Misiunea noastră, dacă o putem numi așa, este să te ajutam să te dezvolți, să descoperi armonia și simplitatea în fotografie, reușind să transmiți în imaginile tale emoția, conceputul sau ideea care te-a îndemnat să pui mâna pe aparatul de fotografiat.
Surprize si anul acesta in selectia celor mai bune aparate foto, obiective si accesorii ale anului. Specialistii TIPA, un grup format din 27 de profesionisti din industrie, au ales cele mai bune si reprezentative dispozitive pentru inregistrarea imaginilor foto-video ale anului 2018.
Anul acesta se pare ca nu avem un singur favorit ci doi, Canon si Sony obtinand fiecare, la egalitate, cate 6 premii. Clasamentul este completat de Nikon cu 4 premii, Panasonic cu 3 premii si de Sigma si Tamron care au obtinut fiecare cate 2 premii. Fuji si-a adjudecat 1 premiu, iar din clasament, la capitolul producatori, lipseste Olympus.
Highlights:
Clasamentul complet il gasiti mai jos, dar am selectat pentru voi o lista cu principalele 8 premii, selectie care mie mi se pare definitorie pentru rezultatele de anul acesta:
Cel mai bun Mirrorless Full Frame pentru avansati: Sony A7 III
Acum cativa ani nu credeam ca am sa ajung sa imi incep vreodata un review asa. Dar iata ca tehnologia a evoluat, iar aparatele foto au tinut pasul: Canon EOS M50 este primul Canon non-pro capabil sa filmeze la rezolutie 4K! Nu e o noutate tehnologica, desigur, dar e un pas inainte si chiar unul foarte binevenit. Apoi, EOS M50 este un aparat foto, care se adreseaza utilizatorilor entuziasti care isi doresc totul de la inceput: dimensiuni cat mai mici si calitate a imaginii cat mai buna, alaturi de setari si functii care sa le puna in valoare creativitatea. Stiu, suna a mega-cliseu, dar cam asta este M50: un aparat bun pentru fotografii aflati la început de drum, pentru bloggeri si poate chiar ideal pentru vloggeri si vlogging, din motive pe care am sa vi le dezvalui imediat!
Canon EOS M50
Canon EOS M50Canon EOS M50
Foto
Cand am inceput sa ma familiarizez cu micul M50, mi-am adus aminte (iarasi) de faptul ca, in ziua de azi, cel putin in domeniul aparatelor foto, nu prea mai te poti plange de performantele unui aparat foto. Tehnologia a evoluat, senzorii au evoluat, iar imaginile sunt la superlativ. Optica buna sa ai, adica obiective de calitate, pentru ca ele intr-adevar fac diferenta, aparatele fiind oricum foarte capabile. Iar Canon EOS M50 este „pe val” la acest capitol. Calitatea imaginii este foarte buna, gratie unui senzor CMOS cu gama dinamica mare, sharp, care produse imaginii cu culori naturale si contrast bun.
Canon EOS M50 in test
Am avut cateva zile sa lucrez cu M50 pentru a pregati acest review si spun sincer ca este primul mirrorless de la Canon care mi-ar fi placut sa stea la mine mai mult. Insa atat s-a putut acum si m-am bucurat totusi ca in perioada de test am avut ocazia sa il iau cu mine la mare, intr-o deplasare de o zi in Vama. Deplasare care mi-a confirmat ce spuneam mai sus: cu putina imaginatie, M50 face niste fotografii superbe. Si pun accentul pe imaginatie, pentru ca din punct de vedere tehnic, aparatul este suficient de capabil. Pacat ca nu vine „by default” cu adaptorul de obiective EF si EF-S (gama de obiective native EF-M fiind deocamdata destul de redusa), dar cu niste obiective bune, calitatea imaginilor pe care EOS-M o face este la paritate cu cea obtinuta cu DSLR-urile din gama entry-mid-level, in speta cu EOS 700D, 80D etc.
Canon EOS M50
Iata un set de imagini realizate cu Canon EOS M50 in Vama Veche.
Imaginile sunt editate in Adobe Lightroom, cea mai noua versiune fiind compatibila cu noul format Canon RAW CR3.
Toate fotografiile sunt trase cu Canon EOS M50 si obiectivul Canon EF-M 28mm f/3.5 Macro.
Canon EOS M50Canon EOS M50
Cred ca deja e cam inutil sa mai fac teste ISO pentru un astfel de review. Le puteti gasi, daca doriti, pe net. E inutil pentru ca, in momentul de fata, senzorii fac fotografii perfect-utilizabile pana la (cel putin) ISO 1600, adica mai mult decat suficient pentru utilizare in conditii reale, in 80-90% din cazuri. Iar Canon EOS-M nu face exceptie, senzorul sau de 24.1 MPx impreuna cu procesorul de generatie noua DIGIC 8 facand o treaba buna in a tine „sub control” pixelii nebuni care formeaza zgomotul de imagine. 😉
Canon EOS M50
Galerie de imagini facute cu Canon EOS M50:
Canon EOS M50
Canon EOS M50
Fotografii RAW de test:
Cei curiosi sa vada aceleasi fotografii de mai sus, dar neditate, le pot descarca in format RAW de aici (arhiva ZIP are 195MB).
NB: Le puteti edita si studia dupa bunul plac, dar ele sunt oferite doar pentru uz personal, asadar nu le puteti republica sau distribui. Multumesc pentru intelegere.
Insa, foarte interesant si important este…
Noul format RAW CR3
Ceva mai de substrat, mai usor de trecut cu vederea, dar foarte-foarte important: odata cu noul M50, Canon a lansat si formatul RAW generatia a III-a, denumir simplu CR3. Daca pana acum fisierele RAW produse de aparatele Canon aveau extensia .CR2, acum EOS M50 inregistreaza fisiere .CR3. Ce inseamna asta? Un nou format, deci un nou algoritm de „impachetare” a informatiei citita de senzor intr-un fisier RAW. Dar, odata cu el, Canon ofera acum si o varianta „comprimata”, pe care o gasiti in meniu sub denumirea CRAW. Practic, aparatul inregistraza tot RAW-uri, tot la rezolutie maxima, dar la o dimensiune fizica, pe card, mai redusa. Cat de redusa? Iata un exemple, cu acelasi cadru fotografiat in format RAW si CRAW.
In format CRAW fisierul e mai mic cu aproximativ 33%
In format CRAW fisierul e mai mic cu aproximativ 33%, ceea ce inseamna ca, automat veti avea cu 33% mai mult spatiu pentru fotografii pe card sau ca arhivele voastre cu fotografii facute cu M50 vor ocupa cu 33% mai putin spatiu. Cum face asta Canon? Nu stim exact, cert e ca imaginile sunt foarte-foarte similare, fara pierderi de calitate. Cadrele CRAW au o gama dinamica ceva mai redusa, semn ca undeva se face un compromis. Dar, daca spatiul este o problema, merita din plin.
Video
Cum era aia? „Viata bate filmul?!”
Aici e partea cea mai interesanta, zic eu: Canon EOS M50 este primul mirrorless de la Canon care se lauda ca filmeaza la rezolutie 4K.
Acesta ar fi un imens selling-point, daca nu ar ar avea doua limitari importante: filmarea 4K se face cu un crop suplimentar 1.6x fata de cel 1.6x default al senzorului APS-C (practic, aparatul „citeste” doar zona din centrul senzorului, echivalenta rezolutiei 4K, adica 8MPx). Ceea ce inseamna ca nu veti putea obtine cadre cu un unghi de cuprindere foarte larg, nici daca utilizati obiectivul de 11mm (cel mai wide din gama EF-M actuala). De exemplu, un obiectiv de 24mm va inregistra imagini ca unul de 55mm (in formatul standard) cand comutam in modul video…
A doua „bila neagra”, in timpul filmarii la rezolutie 4K nu functioneaza focalizarea Dual Pixel AF, ceea ce insemna ca pentru AF in 4K ramane doar cu detectia de contract, care e functionala dar lenta. In plus, imaginile filmate in 4K sunt mai soft decat mi-as fi dorit (se poate corecta insa, cu un sharpen intr-un soft de editare video) iar efectul de „jeleu” / rolling-shutter este destul de vizibil (insa nu la fel de vizibil in Full HD, de exemplu). Totusi, daca treceti cu vederea aceste limitari, filmarile la rezolutie 4K sunt clare, colorate si cu contrast bun. Iata cateva secvente needitate:
Video 4K UHD 25p
Full HD 1080 25p
Insa, pentru marea majoritate a celor carora M50 li se adreseaza, rezolutia Full HD 1080 este suficienta, iar la aceasta rezolutie M50 nu prea are nimic care sa i se reproseze: calitate buna, focalizare rapida gratie Dual Pixel AF (best in class as putea spune, la capitolul asta) si – inclusiv – un mod Slow Motion (vezi video mai jos) care filmeaza cu 100fps pentru ca apoi voi sa vizionati totul derulat mai incet de 4 ori (Slow Motion 4x). In plus, i se poate conecta si un microfon extern, pentru a capta sunetul cu o acuratete mai mare.
Iata cum filmeaza Canon EOS M50 la rezolutie Full HD, cadre needitate:
Slow Motion cu Canon EOS M50!
Si acum, fantanile din Parcul Tineretului asa cum nu le-ai mai vazut: in SLOW MOTION.
Este ca e tare? Adevarul e ca M50 e un aparat excelent pentru cei creativi, care vor beneficia din plin de toate aceste functii video. Vloggeri, voua ma adresez! 😉
Si, chiar daca by default Canon EOS M50 nu are mod S-Log sau D-Log pentru a inregistra video cu un profil de culoare si constrast cat mai „flat”, pentru ca aparatul asta are un imens potential pentru bloggeri si vloggeri, am vrut sa merg mai departe si sa incerc sa ii fac eu un profil cat mai apropiat de un S-Log. Asa ca am setat din Picture Profile saturatia, contrastul si sharpnessul pe -3, am inregistrat cateva secvente si apoi le-am aplicat o colorizare rapida in Final Cut Pro X. Rezultatul? Mai mult decat excelent:
Asadar, da, cu putina indemanare Canon EOS M50 poate fi folosit si pentru filmari si proiecte video mai avansate. Ceea ce e o mare bila alba pentru el.
Daca la inceput am fost sceptic, odata ce am inceput sa lucrez cu el si sa il descopar, m-a captivat. Canon EOS M50 este, in ciuda dimensiunilor sale reduse, un aparat capabil si „bine dotat”. Are o multime de functii, care ii vor bucura atat pe incepatori cat si pe avansati, este usor de utilizat si vine cu un set bogat de filtre, efecte speciale si setari pe care le poti aplica imaginilor (inclusiv dupa captura).
Canon EOS M50
Filmeaza foarte bine, cu Autofocus si face asta chiar si la rezolutie 4K. Bonus: vine cu un mod de filmare Slow Motion care, in mainile celor creativi, va oferi rezultate spectaculoase (si care e destul de bine ascunsa in meniu, ceea ce e pacat).
Ceea ce ma determina sa nu ii dau o nota mai mare, insa, este functia de filmare care la rezolutia 4K inregistreaza cu un crop suplimentar iar sistemul AF Dual Pixel, pe care Canon l-a dus aproape de perfectiune, este dezactivat cand filmam la aceasta rezolutie mare (de ce, doar Canon stie).
Canon EOS M50
Canon EOS M50 este un aparat excelent pentru a-l avea toata ziua in geanta/rucsac, pentru calatorii si distractie, pentru bloggeri si vloggeri. De fapt, cred ca e unul din cele mai bune pentru acestia din urma, cu ecranul sau rabatabil lateral si capacitatea de a filma Full HD cu autofocus la o calitate foarte buna. Poate fi un aparat foarte bun si pentru cei care acum isi descopera pasiunea pentru fotografie. De fapt, as merge pana acolo incat sa spun ca nu prea mai vad un motiv real pentru care ai lua un 1100D sau 1200D, nici chiar un aparat din gama 6-7xxD. EOS M50 face acelasi lucru, dar e mai compact si mai usor de transportat. Luat-i un acumulator suplimentar, pentru ca are o autonomie de doar 250 de cadre si veti avea un aparat pe care sa il luati cu voi in geanta oricand si care va face fotografii si filmari excelente, cu un pic de imaginatie si control.
Nota Clubul Foto: 8/10
Recomandat pentru: calatorii, distractie, all-day camera, entuziasti si pasionati de fotografie, bloggeri si – mai ales – vloggeri.
Mai putin recomandat pentru: cei care au (neaparat) nevoie de filmare la rezolutie 4K UHD cu AF si unghiuri largi.
Cat costa Canon EOS M50: in kit cu obiectivul 15-45mm f/3.5-5.6 costa 3.399 Lei, aici.
Bile albe:
Calitate foarte buna a imaginilor, rezolutie mare si gama dinamica mare
Focalizare rapida si precisa, atat pentru foto cat si pentru video, gratie sistemului Dual Pixel AF (exceptand filmarea 4K, vezi mai sus)
Focalizare cu detectia ochilor, ideala pentru portrete (dar functional doar in AF-S, nu si AF-C – autofocus continuu)
Usor de utilizat, cu plin de functii atat adresate incepatorilor cat si avansatilor
Dimensiuni mici, e aproape la fel de mic precum un aparat foto compact din gama „advanced”
Filmare Slow Motion (100fps) la rezolutie HD
Functii de editare „in camera”, atat pentru cadrele inregistrate JPEG cat si RAW, multe filtre si efecte speciale
Noul format CR3 de la Canon aduce modul „CRAW” (Compact-RAW), pentru fotografii RAW de dimensiuni mai mici (pe card), fara a sacrifica rezolutia
Ecran LCD rabatabil in pozitie „selfie” (lateral), ideal pentru vlogging
WiFi usor de folosit si conectat, datorita integrarii cu NFC si Bluetooth
Intrare pentru microfon extern, de apreciat pentru cei care intentioneaza sa filmeze mult cu el
Bile negre:
Autonomia redusa a acumulatorului (comparativ cu alte mirrorless-uri sau DSLR-uri)
Functia de filmare 4K „limitata” de factorul de crop 2.4x si lipsa sistemului AF Dual Pixel in modul 4K, cu efect rolling-shutter destul de vizibil
Compatibil cu obiectivele EF si EF-S doar cu adaptor, care se vinde separat
Functia Slow Motion este destul de bine „ascunsa” in meniul video
Canon EOS M50, specificatii tehnice pe scurt:
Aparat foto mirrorless cu senzor APS-C (crop 1.6x)
Montura Canon EF-M (compatibil EF si EF-s cu adaptor, disponibil separat)
Senzor CMOS BSI 24.1 MPx
Autofocus Dual Pixel CMOS AF (detectie de faza, integrata in senzor), cu 143 punte de focalizare, compativil EF -2
Procesor de imagine DIGIC 8
Fotografiere in format JPEG, RAW si RAW+JPEG (inclusiv CRAW, RAW „comprimat”)
Filmare 4K UHD 24/25p si Full HD 1080 50/30/25/24p si HD cu pana la 100 cadre pe secunda (pentru functia Slow Motion), cu stabilizare de imagine software
Fotografiere in rafala cu pana la 10cps
Obturator mecanic cu timp de expunere minim 1/4000
Ecran LCD rabatabil, sensibil la atingere, cu diagonala de 3.0” si 1 milion de pixeli rezolutie
Vizor electronic integrat, de tip OLED cu 2.36MPx si factor de marire 0.39x
Conectivitate Wi-Fi, NFC, Bluetooth
Conector microfon extern
Blitz pop-up integrat, cu numar de ghid 5 (m, ISO 100), patina pentru blitz extern
Salvare pe carduri SD/SDHC/SDXC pentru care este disponibil 1 slot
Acumulator cu autonomie 250 cadre (aprox)
Bonus 🙂
Kit-ul ideal de 1 Mai, pentru ca am prins perioada asta cu M50-ul in teste si m-am bucurat sa am totul intr-o geanta mica de umar: Canon EOS M50, cu douaobiective, completat de minitrepiedul Manfrotto Pixie si dronaDJI Mavic Air (pe care o vad ideala intr-un setup de genul asta). Toate incap in geanta mica de umar de la NG. Excelent pentru calatorit!
Primavara s-a instalat, asadar a sosit momentul sa va anunt un nou concurs foto. Asa cum v-ati obisnuit deja, ASUS organizeaza doua concursuri foto pe an, pentru posesorii de smartphones ASUS ZenFone. Editia de primavara tocmai a inceput, iar tema este una cat se poate de haioasa, dar si dificila, in acelasi timp: cautam cele mai reusite fotografii cu animale de companie. Caini, pisici, hamsteri, testoase, iepuri etc, surprinsi toti cu telefonul mobil, evident. Da, stiu, si eu m-am mirat un pic cand am aflat tema, recunosc. Am spus „cautam” pentru ca, alaturi de Bogdan Petre, Radu Dumitru si Vlad Eftenie fac si eu parte din juriu, pentru a patra oara.
Asadar, va invit sa trimiteti cele mai reusite fotografii cu animale surprinse cu un smartphone ZenFone. E o tema usoara, la prima vedere, dar care ridica multe provocari. Dar eu zic ca merita: premiul cel mare este un smartphone de top ASUS ZenFone 5 ZE620KL, iar premiile 2 si trei cate un ASUS ZenFone 5 Lite ZC600KL si respectiv un ASUS ZenFone Max Plus (M1). In plus, sunt si 26 de premii secundare, constand in acumulatori externi ASUS, compatibili cu orice telefon.
ASUS ZenFone 5
Inscriere in concurs si data limita de participare:
Puteti inscrie maxim 3 fotografii (care sa respecte tema concursului si care sa fie realizate cu un smartphone ASUS, indiferent de model) pana pe 8 Mai, ora 23:59 inclusiv.
Regulamentul complet si pagina de inscriere se afla aici.
Despre premii:
ASUS ZenFone 5 ZE620KL ZenFone 5 este un smartphone care pune accentul pe fotografie. Este, totodata, primul smartphone disponibil la nivel global echipat cu platforma mobila Qualcomm Snapdragon 636, ce ofera un raspuns fluid, performante optimizate si care pune accentul pe AI (Artificial Inteligence) pentru a gestiona taskurile de zi cu zi. ZenFone 5 are un sistem inteligent de camere duale ce se adapteaza si invata, captand fotografii perfecte de fiecare data.
ASUS ZenFone 5 LiteZC600KL este alegerea perfecta pentru iubitorii de fotografie care vor sa iasa in evidenta. Telefonul are o camera foto principala de inalta rezolutie – 20MP in fata, 16MP in spate – si pentru prima data, cate o camera secundara cu unghi larg de 120°, atat pe spate, cat si pe fata. Asta inseamna fotografii cu unghi de cuprindere mare, de la peisaje si panorame impresionante si pana la selfi-uri in care incap toti prietenii.
ASUS ZenFone 5 Lite
ASUS ZenFone Max Plus (M1) este un smartphone al carui punct forte este autonomia. Da, ati citit bine: ZenFone Max Plus are un acumulator de 5000mAh si se lauda cu o autonomie ce depaseste 2 zile de functionare. Perfect pentru aventuri lungi, fara acces la curent, la munte sau la mare.
Eu ma bucur ca ASUS continua traditia concursurilor foto pentru utilizatorii smartphone-urilor lor si ca isi cresc o comunitate frumoasa in jurul ideii de „imagine”, provocand periodic utilizatorii la noi „aventuri fotografie”. Chiar ieri vorbeam cu cineva despre asta si am ajuns amandoi la concluzia ca ar fi frumos ca si alte branduri sa aiba campanii similare, in care sa implice direct comunitatea.
La final, va las cu o fotografie mai veche facuta de mine, care sa va inspire: 🙂
Inspiratie pentru noul concurs foto ASUS, de la o … rozatoare!
Aseara am fost la evenimentul de lansare al noului Sony A7 III in Romania. Eu v-am povestit deja, pe larg, despre aparat cand l-am testat la evenimentul international de lansare de la Londra, asadar nu o sa insist acum prea mult pe detalii. Stiti parerea mea despre el, o puteti citi pe larg aici, iar faptul ca astept sa vina si exemplarul meu cred ca spune destul de multe.
Anyway, am fost ieri si la lansarea de la Bucuresti, nu atat ca sa vad aparatul, pe care il stiam, ci pentru ca evenimentul in sine mi s-a parut interesant: a fost organizat ca o prezentare de moda, iar noi, cei prezenti, am putut testa performantele aparatului intr-un cadru inedit. Bonus: gazda evenimentului a fost Vali Barbulescu, asadar am avut „asigurat” un insight in lumea fotografiei de fashion si impresii „la cald” despre aparat.
Sony A7 III la Bucuresti
Pentru cei care au deschis televizorul mai tarziu, Sony A7 III este cel mai nou aparat foto mirrorless full frame lansat de Sony si este promovat ca fiind „Modelul de Baza”. Din punctul meu este o greseala, accentul Sony pe faptul ca A7 III este un aparat entry-level este gresit, deoarece performantele aparatului sunt (mult) peste cele ale DSLR-urilor full frame entry-level actuale (avand, printre altele, sistemul AF de la Sony A9, doua sloturi pentru carduri SD si functii video mai avansate chiar decat ale acestuia). Dar, este si asta o strategie, poate: lansezi un aparat care se poate incadra usor in gama semi-pro (mid-level), ii spui „entry-level” si lansezi o provocare imensa producatorilor rivali. Sony A7 III a ajuns deja in magazine si se poate comanda si in Romania, la pretul de 10.399 lei body .
Va las acum cu cateva fotografii de la evenimentul de ieri. Despre A7 III puteti citi pe larg in review-ul pe care l-am scris dupa lansarea internationala de la sfarsitul lunii Februarie. Eu voi reveni cu detalii si impresii despre utilizarea lui in conditii normale, de lucru zi de zi, dupa ce primesc body-ul meu.
Fotografiile de test sunt JPEG-uri direct din aparat.
Sony A7 III, specificatii tehnice pe scurt:
Aparat foto mirrorless cu senzorul Full Frame cu montura Sony FE
Senzor CMOS BSI ExmorR 24.2 MPx, de generatie noua
Dynamic range: 15 trepte EV
ISO 100 – 51.400 (extins 204.800)
Fotografiere in format RAW pe 14 biti
Procesor de imagine Bionz X de generatie noua
Stabilizare integrata in body, cu un avantaj de pana la 5 trepte de expunere
Sistem AF cu 693 puncte de focus cu detectie de faza si 425 cu detectie de contrast, acoperire 93% a cadrului, sensibil la -3EV, cu EYE AF (similar A9)
Fotografiere in rafala cu pana la 10cps, buffer 177 cadre JPEPG / 89 RAW (comp.) / 40 RAW, mod Anti-Flicker (acelasi de la A7RIII)
Mod Silent Shooting
Filmare la rezolutie 4K (UHD 3840×2160 pixels) 100Mbps / 50Mbps 24/25/30p, cu 6K full pixel readout si Dynamic range 14 EV cu HDR (cu profilul Hybrid Log-Gamma) si S-Log2/3. Inregistrare Full HD la 120fps @ 100Mbps
Vizor electronic XGA OLED cu ZEISS T* Coating
Autonomia acumulatorului: pana la 710 cadre (CIPA)
Joystick pentru selectia punctelor de focus si buton AF-ON (ca la A7RIII)
Body din aliaj de magneziu, entanseizat impotriva intemperiilor (nu la acelasi nivel de etanseizare ca la A7R III, insa)
Huawei P20 si P20 Pro au fost anuntate oficial acum cateva ore. Ce e cel mai interesant? Ambele au luat peste 100 de puncte in testele DxO Mark (102 si 109 puncte, mai exact), ceea ce le pune pe prima pozitie in topul telefoanelor in acest an si devenind primele smartphone-uri care „sparg” bariera de 100 de puncte. Review-ul DxO Mark este aici.
Huawei P20 Pro – noul varf de gama – vine dotat nu cu doua ci cu TREI camere foto principale: una de 40MPx cu f/1.8, una Monochrome de 20MPx cu f/1.6 si o a treia cu 8MPx f/2.4 si zoom optic 3x. O alta premiera in lumea smartphone-urilor Huawei.
Camera principala, de 40MPx, are senzorul cu dimensiunea de 1/1.7 inch, ceea ce inseamna un senzor mai mare decat la telefoanele cu care suntem obisnuiti, deci o calitate a imaginii mai buna. Are stabilizare optica a imaginii, autofocus cu detectie de faza + laser si o luminozitate maxima f/1.8.
Cele trei camere foto ale lui Huawei P20
Senzorul lui P20 Pro permite fotografierea cu ISO pana la 102.400 si filmarea in slow-motion cu 960 fps. Mai mult, Huawei spune ca stabilizarea optica integrata permite expuneri din mana, fara a sprijini telefonul pe un trepied, de pana la 6 secunde! Ramane sa vedem daca e chiar asa, in teste.
Bineinteles, nu lipsesc functiile video, telefonul fiind capabil sa inregistreze secvente 4K 30p sau HD cu pana la 960cps (pentru slow-motion), asa cum am mai spus.
Huawei P20 vine cu „doar” doua camere foto principale, de 12MPx (f/1.8, senzori de 1/2.3″ si stabilizare optica) si o camera frontala de 20MPx (f/1.6, 27mm).
Bineinteles, ambele modele de telefoane poarta semnatura Leica la capitolul optica.
Huawei P20 PRO
Huawei pune mare accent pe dezvoltarea camerelor foto integrate in telefoanele sale, iar asta se vede mai ales acum, cand au luat podiumul in testele DxO Mark cu nu unul ci doua modele de telefoane (fiind la 10 puncte diferenta fata de urmatorul concurent, Samsung S9+).
E clar ca „jocul camerelor foto” e departe de a se fi incheiat, dar la fel de clar e si faptul ca deja nu prea mai conteaza specificatiile si functiile de comunicare cat conteaza camera foto. Asta a devenit, oricum, principalul motiv de achizitie al unui … telefon, in ultimii ani! Iar Huawei stie sa profite din plin de asta, aducand pe piata exact ce isi doresc oamenii: cea mai buna camera foto integrata pana acum intr-un smartphone. Traim vremuri interesante!
Cam atat despre Huawei P20 si P20 Pro in acest moment. Revin cu impresii dupa ce le voi primi la teste.
Scrisoare deschisă:
Propunerile de modificare
și actualizare a legislației dronelor
în România
UPDATE: 20 Noiembrie 2018.Guvernul a aprobat noul Cod Aerian pe 15 Noiembrie. Mai trebuie sa treaca de Parlament si apoi sa fie promulgat de Presedinte. Dar, pana atunci, am facut aici o sinteza a prevederilor pentru utilizatorii de drone si cum ne va afecta el in viitor.
UPDATE: 17 Iulie 2018.Deocamdata nu am primit nici un raspuns oficial de la AACR sau Ministerul Transporturilor pe tema scrisorii. Singurele raspunsuri care au venit au fost de la MAPN – care ne spuneau, pe scurt, ca este in lucru noul Cod Aerian si sa asteptam – si de la Cons. Concurentei, care ne-a pus cateva intrebari generale privind activitatea si numarul dronelor din Romania (intrebari la care am trimis raspuns).
În urma consultării publice inițiate de Ministerul Transporturilor și Autoritatea Aeronautică Română cu privire la Proiectul de Modificare a Legislației Dronelor în România (aflat in dezbatere publică până pe 30 Martie), supunem atenției publicului o scrisoare deschisă, adresată Ministerului Transporturilor, Autorității Aeronautice, MApN și Consiliului Concurenței, cu privire la ideile noastre de modificare a legislației dronelor și a Proiectului de Ordin OMT. Scrisoarea deschisă are ca și co-inițiatori șase fotografi, juriști și jurnaliști români, posesori și utilizatori de drone de mici dimensiuni.
Lista de semnături pentru susținerea acestui document cu privire la modificarea și actualizarea legislației aplicabilă dronelor în România este deschisă. Vă puteți alătura demersului nostru completând formularul de strângere de semnături aflat la finalul acestei pagini și distribuind această scrisoare.
UPDATE, 28 Martie:Am inchis strangerea de semnaturi. Peste 2200 dintre voi ati semnat si sustinut scrisoarea noastra deschisa. Va multumim! Acum urmeaza trimiterea scrisorii catre AACR, Ministerul Transporturilor, MApN si Cons. Concurentei. Vom reveni cu informatii pe masura ce vom primi raspunsuri.
Scrisoare deschisă către:
Autoritatea Aeronautică Civilă din România
Ministerul Transporturilor
Ministerul Apărării Naționale
Consiliul Concurenței
Observații privind legislația aplicabilă dronelor și asupra Proiectului de Ordin al Ministrului Transporturilor (“Proiectul OMT”) privind identificarea şi admisibilitatea la zbor a unor categorii de aeronave fără pilot la bord utilizate pentru desfăşurarea de activităţi de zbor sportiv, recreativ şi de cercetare-dezvoltare.
Vă scriem acum în calitate de fotografi, posesori și utilizatori de UAV (drone de mici dimensiuni) amatori și profesioniști, dar și de jurnalisti. Ne-am bucurat să aflăm că ați deschis o dezbatere publică privind modificarea și actualizarea legislației dronelor în România. Salutăm acest demers pe marginea unui subiect care, de ce să nu rescunoaștem, este destul de controversat și am încrederea că veți lua deciziile corecte pentru îmbunătățirea, actualizarea și “modernizarea” legislației echipamentelor de tip dronă în România.
Considerații generale
Dronele reprezintă o oportunitate extraordinară pentru întreprinderile mici și mijlocii, freelanceri, fotografi, videografi, vloggeri etc care au acum posibilitatea de a integra dronele în activitățile lor și de a-și spori eficiența și competitivitatea, aspecte care, în final, aduc beneficii pentru întreaga societate.
În acest sens, chiar zilele trecute un canal de știri relata faptul că ”Un clip video [realizat de un turist străin cu o dronă] postat pe YouTube a fost postat acum 5 luni şi a strâns deja peste 11 milioane de vizualizări, de 4 ori mai mult decât numărul turiştilor care ne-au vizitat anul trecut ţara. De cealaltă parte, clipurile oficiale de promovare a turismului românesc nu se bucură de acelaşi succes. { sursa }”
Hățișul legislativ și reglementarea disproporționată în domeniu dronelor, pe lângă faptul că nu contribuie la scopul declarat (ie. siguranța), frânează spiritul antreprenorial și dezvoltarea produselor și serviciilor în care se pot integra dronele. În acest sens, deja sunt semne că piața locală a devenit neatractivă pentru comercianții de drone (a se vedea închiderea DJI Store pentru clienții din România sau renunțarea de către un operator telecom la comercializarea dronelor prin rețeaua sa). În schimb, asistăm la dezvoltarea pieței gri, clienții români fiind nevoiți să cumpere drone de la mica publicitate sau de pe site-uri îndoielnice.
Legea “dronelor” ar trebui să fie simplă și pe înțelesul tuturor. Până la urmă, vorbim aici de echipamente electronice de larg consum, care se vând pe piața liberă și NU se adresează exclusiv profesioniștilor, dar – în același timp – și echipamente care product valoare adăugată, ajută la dezvoltarea unor companii și afaceri, creează locuri de muncă și investiții.
Posesorii de “drone” din România sunt, în cea mai mare parte, utilizatori ai unor echipamente de mici dimensiuni (după standardele aviației comerciale) iar legislația ar trebui să vina în întâmpinarea lor, cu reglementări specifice (pentru că 90% dintre dronele din România, care sunt afectate de această legislație au sub 2Kg greutate și dimensiuni care nu depășesc 0.5m3). Legea ar trebui să fie simplă și ușor de înțeles de către orice posesor/utilizator de dronă și ar trebui redactată în așa fel încât aceste echipamente să poată fi utilizate în limita legii fără a avea sentimentul permanent de “ilegalitate”.
Așa cum este legea acum, este aproape imposibil să utilizezi în deplină legalitate o dronă în România, chiar și una “de jucarie”. În acest sens, vă aducem în atenție modelul de legislație finlandez, cu explicațiile de rigoare aflate pe siteul pus la dispoziție de Finish Transport Safety Ageny – https://www.droneinfo.fi/en . Modelul lor legislativ mi se pare foarte ușor de înțeles de către utilizatorul “obisnuit”, iar modul de prezentare, pe siteul dedicat informării posesorilor și utilizatorilor de drone, este foarte sugestiv și concis. Acest model se concentrează pe educarea utilizatorilor, nu pe constrângerea și sancționarea lor.Sunt prezentate sfaturi și tehnici de prevenire a accidentelor, pentru că, nu-i așa, legea trebuie să prevină nu să restricționeze și să sancționeze.
Deși siguranța reprezintă un aspect esențial, ea nu poate fi analizată în mod izolat și folosită ca pretext pentru impunerea unor restricții și formalități disproporționate, așa cum, din păcate, înțeleg să procedeze autoritățile din România. În acest context se înscriu: i) interdicția totală de decolare/aterizare a dronelor în zonele urbane; ii) costurile și formalitățile de identificare la AACR (eg. 90 EUR + TVA, taxă identică pentru identificarea unei drone de 500g, dar și pentru înmatricularea unei aeronave civile cu masa la decolare de 5.700kg); iii) procedurile cu obținerea unor avize prealabile pentru filmare și fotografie aeriană de la MAPN (deși nu are nicio relevanță din punct de vedere al siguranței în domeniul aeronautic, fiind o simplă piedică birocratică pentru operarea dronelor).
Astfel, conform documentului Comisiei Europene “este nevoie de o abordare mai proporțională a reglementării, precum și de recunoașterea diferențelor dintre riscurile implicate de diverse sectoare ale aviației civile. În fine, aceasta presupune eliminarea normelor și a procedurilor care adaugă timp, sarcini și costuri în plus, însă nu contribuie la siguranță, precum și a celor care frânează inovarea și spiritul antreprenorial.”
Referitor la Proiectul OMT, deși în Nota de Fundamentare publicată pe site-ul AACR se vorbește de “alinierea cadrului legislativ național la tendințele existente pe plan european” și la “asigurarea tranziției de la actualul cadru legislativ la cel european”, observăm că prin acesta se preiau teme “rupte din contextul abordării europene” (e.g scăderea pragului de la 500g la 250g pentru obligativitatea obținerii certificatului de identificare) doar în scopul amplificării birocrației și a obținerii de venituri suplimentare de către AACR prin aplicarea taxei de identificare pentru o plajă mai largă de drone.
Având în vedere cele de mai sus, considerăm că asigurarea tranziției și pregătirea cadrului legislativ național pentru preconizatul Regulament UE trebuie să se realizeze prin:
Modificarea OMT nr. 1305/2012 în vederea exceptării dronelor cu masa maximă la decolare între 250g și 500g de la aplicarea taxei de 90 EUR (plus TVA) pentru obținerea certificatului de identificare și reducerea substanțială/eliminarea acesteia pentru dronele cu masa maximă la decolare cuprinsă între 500g și 25Kg.
1.1 Exceptarea dronelor cu masa maximă la decolare cuprinsă între 250g și 500g se impune în condițiile în care, în prezent, acestea nu sunt supuse obligației de a deține un certificat de identificare emis de AACR, dar prin Proiectul OMT se urmărește scăderea limitei la 250g pentru care este obligatorie obținerea certificatului de identificare. Prin această modificare, proprietarii actuali ai unor astfel de drone ar fi supuși unei lipse de predictibilitate asupra unei taxe parafiscale, iar cuantumul acesteia (ie. 90 EUR (plus TVA)) ar reprezenta mai mult de 20% din prețul de achiziție dacă ne gândim la cele mai populare drone DJI Spark sau DJI Mavic Air afectate de această propunere. Dacă am face o paralelă cu piața auto, ar însemna că pentru un autoturism de 10.000 EUR, proprietarul ar trebui să plătească 2.000 EUR taxă de înmatriculare.
1.2 Reducerea substanțială/eliminarea acestei taxe pentru dronele cu masa maximă la decolare cuprinsă între 500g și 25Kg se impune în condițiile în care: i) cuantumul taxei este de aproape 30 de ori mai mare decât taxa percepută de autoritățile aeronautice americane (5 USD); ii) România este singura țară din UE care percepe asemenea taxă, conform site-ului http://dronerules.eu/ro/recreational; iii) situația actuală în care dronele sunt incluse în aceeași categorie de tarif pentru înmatriculare/identificare (ie. 90 EUR (plus TVA))cu aeronavele civile cu masa maximă la decolare sub 5.700 kg este vădit injustă și contravine Strategiei CE din domeniul aviației pentru Europa; iv) cuantumul actual al taxei nu s-ar justifica în cazul în care AACR ar implementa proceduri online simplificate.
Modificarea DN 14-02-001 “Emiterea certificatelor de identificare pentru aeronavele civile motorizate fără pilot (UAV)” în scopul simplificării și desfășurării online a procedurilor de obținere a certificatului de identificare a dronelor.
AACR ar trebui să urmeze modelul din statele europene sau SUA, unde înregistrarea dronelor se realizează într-o formă simplificată, online și la costuri modice pentru solicitant (5 USD în cazul SUA prin parcurgerea online a unei proceduri de numai 5 minute) sau chiar gratis după modelul unor state europene. Eliminiarea montării chipului pentru dronele comercializate de producătorii comerciali, care oricum au prevăzut număr serial de identificare unic pe dronă.
Exceptarea expresă a dronelor de la obținerea avizului prealabil pentru activităților de filmare / fotografiere (în baza prevederilor para. f, alin. (1), art. 4 al HG nr. 912/2010).
În primul rând, acest aviz prealabil nu are nicio relevanță din punct de vedere al siguranței în domeniul aeronautic, fiind, din acest punct de vedere, o simplă piedică birocratică pentru operarea dronelor și fără corespondent în legislația altor state membre UE.
De asemenea, actul normativ nu definește termenii de “fotografiere aeriană” sau “filmări aeriene”, folosirea unor termeni vagi care lasă loc de interpretare fiind împotriva normelor de tehnică legislativă și a practicii constante a Curții Constituționale. Din lipsa de claritate a acestor termeni se poate ajunge la situații absurde în care să se considere că o fotografie realizată de un pasager dintr-un avion de linie, cu telefonul mobil (care poate avea un senzor mai performant decât o dronă) se încadrează la “fotografiere aeriană” pentru care ar fi necesar avizul MaPN.
Nu în ultimul rând, având în vedere nota de fundamentare a actului normativ, anul apariției acestuia, precum și interpretarea în ansamblu a dispozițiilor actului normativ, este dificil de înțeles interpretarea AACR de a considera aplicabil acest act normativ și dronelor. FORMULARUL-TIP din Anexa 2 la actul normativ (denumit Cerere pentru acordarea autorizării de survol de către Ministerul Apărării Naționale Cerere pentru aprobare diplomatică de zbor- REQUEST FOR DIPLOMATIC CLEARANCE), indicat pe site-ul AACR pentru obținerea avizului prealabil pentru activitățile de filmare/ fotografiere cu dronele, relevă faptul că s-a avut în vedere aeronave cu echipaj la bord, iar nu drone. Astfel, la punctul 7 se solicită “Echipaj: nume comandant, nr. și grade”, la punctul 16 “Pasageri VIP: nivelul de reprezentare”, la punctul 17. Pasageri: număr, tip (militari, civili), la punctul 21 armament, muniție, materiale periculoase și echipament foto/video la bord.
MAPN ar putea rezolvă această problemă prin declarea unor zone de excludere (No Fly Zone), publicarea unei hărți sau a unei liste cu zone de restricție și semnalarea lor local (care se întâmplă deja în cazul unităților militare etc).
Exceptarea expresă a dronelor (cel puțin a celor folosite în scop de agrement) de la interdicțiile generale cu privire la decolarea și aterizarea dronelor în zonele de intravilan cuprinse în HG nr. 912/2010.
Pentru considerentele expuse mai sus se impune clarificarea legislativă prin exceptarea expresă a dronelor de la aceste interdicții, urmând ca legiuitorul/autoritățile să obțină scopul urmărit (ie. siguranța la sol/aeriană) prin abordarea europeană (ie. împărțirea zborurilor cu drona în cele trei categorii: open, specific, and certified).
4.1 Pe perioada de tranzitie, pana la intrarea in vigoare a regulamentului UE, sa fie stabilit un plafon sub care să nu mai fie necesară anunțarea (în nici un fel) fiecărui zbor la AACR (de exemplu, pentru zborurile recreative sub înălțimea de 150m). Pentru că, oricum, zborurile civile comerciale (avioane/elicoptere) se desfasoară, conform HG nr. 912/2010, mult peste acest plafon.
4.2 Stabilirea unor zone în interiorul cărora zborul UAV este total interzis (de exemplu, pe o rază de 5KM în jurul aeroporturilor) dar permiterea zborurilor UAV de mici dimensiuni în afara acestor zone, până la altitudinea menționată la pct. 4.1. A se vedea, aici, modelul de legislație din UK sau Polonia, care permite zborul dronelor in scop recreațional “liber”, până la 120-150m și la o distanță de minim 50m de clădiri și persoane.
Eliminarea Art. 2 alin. (2) din proiectul de ordin de ministru aflat in dezbatere publica.
Conform ART.2 alin. (2) din Ordinul aflat în dezbatere publică, utilizarea pentru activități comerciale de fotografiere/filmare a unei drone de mici dimensiuni necesită obținerea unui Permis De Zbor Național. Acesta este suplimentar Certificatului de Înregistrare (care este acum oricum obligatoriu), un act care trebuie obținut în plus, cu costuri suplimentare de 540Euro + TVA (și 300 Euro reînnoirea anuală, conf. costurilor actuale afișate pe siteul AACR).
În aceste condiții, dacă se impune obținerea unui nou Permis pentru utilizarea dronei, stabiliți și cadrul legal pentru a putea desfășura activitățile de fotografiere/filmare comercială în legalitate, adică obținerea aprobării de zbor pentru proiecte în intravilan (a se vedea punctul 5 de mai sus). E inutil să spunem că degeaba o firmă care oferă servicii foto/video plătește aceste sume pentru o drona dacă nu poate lucra cu ea practic nicăieri, conform prevederilor HG nr. 912/2010 (pentru că toate proiectele de fotografiere sau filmare se desfășoară într-un fel sau altul în intravilan).
În plus, cerem introducerea unei modalități de licențiere a persoanelor juridice care desfășoară activități de filmare fotografiere aeriană și reducerea taxei (asimilată acum PZN-ului). Cerem licențierea per companie pentru activități comerciale, nu per drona, deoarece dronele oricum sunt înregistrate separat și s-ar elimina situația în care o drona este folosită câteva luni și apoi cade sau din motive tehnice nu mai poate fi utilizată, caz în care plata taxei de 540 Euro + TVA pentru acea dronă este o pierdere majoră pentru companie.
Costurile de înmatriculare și obținerea Permisului de Zbor Național ar trebui adaptate claselor UAV, pentru a nu ajunge (iarăși) în situația în care costul obținerii certificatului de înmatriculare / PZN este aproape egal cu costul de achiziție al dronei. Ne referim aici și la situația în care se scade plafonul de greutate sub care un UAV nu are nevoie de certificat de înmatriculare de la 500g (cât este în prezent) la sub 250g (cât este în propunerea de modificare a legislației publicată pe siteul AACR). Actualul cost pentru obținerea CI + PZN, însumat, cu TVA inclus este egal cu costul de achiziție a unei drone DJI Mavic Air / Mavic Pro.
Și, dacă tot vorbim de costuri, ar trebui să vorbim și de contravenții și amenzi, care și ele ar trebui adaptate situației actuale, pentru a nu pune pe același nivel utilizatorii privați de drone recreative cu operatorii aerieni profesioniști din aviația civilă. În prezent suntem în situația în care, conform HG nr. 912/2010 Art.14, amenda contravențională pentru ridicarea unei drone de câteva sute de grame într-un parc sau în propria curte poate fi sancționată cu amendă minima de 20.000 Lei – până la 40.000 Lei, aceleași amenzi care se aplică și în cazul operatorilor aerieni de zboruri civile comerciale.
Crearea cadrului legislativ pentru obținerea unor autorizații temporare pentru dronele nerezidenților (în speță, turiștilor străini)
Revenind la exemplul pe care l-am dat pe prima pagină, în care „Un clip video [realizat de un turist străin cu o dronă] postat pe YouTube a fost postat acum 5 luni şi a strâns deja peste 11 milioane de vizualizări, de 4 ori mai mult decât numărul turiştilor care ne-au vizitat anul trecut ţara. {sursa: digi24} ” ar trebui să avem în vedere eliberarea unor autorizații temporare de zbor pentru cetățenii străini aflați în trafic, obținerea lor online cu respectarea legislației în vigoare. Sunt foarte mulți turiști care vin și folosesc dronele pentru filmare, iar România ar putea beneficia din plin de această expunere, pentru devoltarea și creșterea potențialului turistic al țării, iar acest lucru se poate face simplu, într-un cadru legal.
Eliminarea autorizării de la AACR a agenţiilor comerciali ce îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României şi au ca scop comercializarea dronelor și componente şi/sau echipamente specifice acestora.
Din punct de vedere concurențial, este evident că piața dronelor se dezvoltă ca una distinctă de cea a aeronavelor civile (în sensul clasic). De asemenea, trebuie ținut cont ca vorbim de o piață unică la nivelul tuturor statelor membre UE. În acest context, impunerea unor formalități, taxe și restricții suplimentare la nivel local (eg. autorizarea și taxarea agenților economici care comercializează drone pe motiv că se încadrează la “produse aeronautice”), care nu sunt armonizate cu legislația din alte state UE, distorsionează concurența, în sensul că agenții economici locali sunt nevoiți să plătească o taxă de autorizare, să îndeplinească formalități suplimentare, ceea ce, în final, se traduce într-un preț mai mare de vânzare, necompetitiv față de cel practicat de concurenții săi, stabiliți în alte state membre, dar care livrează drone și în România.
Concluzionând, din punctul nostru de vedere trebuie mers pe două direcții majore de modificare/adaptare: eliminarea, în cazul zborurilor recreative sub un plafon dat a obligativității obținerii a două autorizații (de la AACR și de la MAPN) pentru fiecare zbor și crearea premizelor pentru autorizarea REALĂ a zborurilor comerciale în zone de intravilan. Asta blochează acum toate proiectele care ar beneficia de imagini aeriene, blochează dezvoltarea companiilor și apariția unor servicii conexe, în toate domeniile care ar putea beneficia de imagini aeriene.
Legislația UAV ar trebui să fie clară, simplă, concisă, pentru că – așa cum am mai spus – vorbim aici despre 90% dintre utilizatorii unor echipamente care nu sunt dedicate profesioniștilor și care se pot achiziționa “la liber”.
Încheiem această scrisoare cu speranța că veți lua decizile corecte în ceea ce privește îmbunătățirea legislației actuale pentru UAV-uri și salutăm, încă o data, demersul de a deschide un dialog și o consultare publică pe această temă. Ne-am bucura să ajungem să avem o legislație care să vina în sprijinul utilizatorului, care să fie clară, ușor de înțeles și – mai ales – ușor de respectat. Pentru că, în definitiv, legea ar trebui să vină în sprijinul utilizatorului și nu“impotriva lui”, informarea să fie principala direcție de comunicare, nu “forța legii”, doar în felul acesta putând preveni accidentele.
Co-inițiatori:
Stan Călin-Andrei Dragoș Pleșuvescu Dafinoiu Adrian Niță Bogdan Ciubotaru Marian Stoian Ionuț Cristian Roman Cristian
Semnează scrisoarea deschisă:
UPDATE, 28 Martie:Am inchis strangerea de semnaturi. Peste 2200 dintre voi ati semnat si sustinut scrisoarea noastra deschisa. Va multumim! Acum urmeaza trimiterea scrisorii catre AACR, Ministerul Transporturilor, MApN si Cons. Concurentei. Vom reveni cu informatii pe masura ce vom primi raspunsuri.
Dupa 10 ani de cand mi-am cumparat ultimul rucsac, a venit momentul pentru o schimbare. Si, cu ocazia asta, mi-am reamintit cat de greu e sa iti alegi un rucsac foto din multitudinea de modele exitente pe piata la ora actuala (si, majoritatea, cu atuuri sau motive de a le lua). M-am oprit insa la Manfrotto Professional 30BB (sau MP-BP-30BB pe numele sau de cod), iar acum ca a ajuns la mine, profit de ocazie pentru a-i face un review si pentru a va povesti si voua despre el.
Manfrotto Professional 30BB
Manfrotto Professional Backpack 30BB
Premiza: Imi doream un nou rucsac foto. Cel vechi, pe care l-am cumparat acum vreo 10 ani (nu exagerez), inca mai functiona, dar avea „patina timpului” si imi doream ceva care sa arate mai bine. In plus, acum 10 ani lucram exclusiv pe desktop-uri, iar intre timp m-am „atasat” de un MacBook Pro. Ati ghicit: ca sa iau si laptopul dupa mine, imi trebuia o geanta in plus, rucsacul vechi neavand spatiu pentru laptop.
M-am tot uitat dupa rucsaci vreo 3 luni. In speta, m-am decis in Decembrie, anul trecut, ca imi trebuie un rucsac nou. M-am oprit la Manfrotto MP 30BB Professional, asa cum v-am spus deja. De ce?
Iata principalele motive care au inclinat balanta:
Nu e cu mult mai voluminos decat rucsacul vechi, dar imi permite sa iau cu mine doua obiective in plus (sau un body suplimentar + inca un obiectiv). Cum asa? Destul de simplu: e aproape la fel de lung si de inalt ca rucsacul vechi, dar e mai lat cu aprox. 5cm. Astfel, toate obiectivele incap vertical in el, nu orizontal. Suficient cat sa incapa inca doua obiective sau un body + inca un obiectiv in plus, in aproape acelasi spatiu. Un trade-of ingenios, as zice!
Cautam un rucsac cu spatiu pentru laptop. MP 30BB e varianta „de mijloc”, intre MP 20BB si MP 50BB, dar tot incape in el un laptop de 15 inch (fix pe fix, dar incape). Rucsacul meu vechi nu avea compartiment pentru laptop deloc.
Are un „dublu suport” pentru trepied, in sensul ca se poate transporta pe el – simultan – un trepied si un monipied (o alta caracteristica pe care nu o aveam la rucsacul vechi de 10 ani, care nu avea nici macar un suport pentru un singur trepied…)
Poate fi deschis doar partial pentru acces rapid la aparat
Mi-a placut si ca permite deschiderea partiala si accesul la body+obiectivul atasat, ceea ce face mai rapid accesul la aparat fara a mai da jos rucsacul din brate si a deschide tot fermoarul. Are doua compartimente laterale destul de spatioase (incap in ele, fara probleme, incarcatorul de acumulatori, husa de ploaie a rucsacului, o pelerina de ploaie pentru mine si alte cateva accesorii).
Manfrotto Pro BP 30BB in mediul natural 🙂
Manfrotto Pro BP 30BB este construit cu doua tehnologii de protectie – Manfrotto CPS Reinforced 3D si Exo-Tough Construction si este rezistent la ploaie, materialul exterior fiind impermeabil. Vine totusi si cu o husa de ploaie suplimentara care ofera marele avantaj ca poate proteja si trepiedul, atunci cand este transportat pe rucsac. Ma bucura asta pentru ca, din experienta va zic, un rucsac foto trebuie in primul rand sa protejeze echipamentul si abia apoi sa il „care” cu brio. Nu ati vrea sa stiti prin cate a trecut rucsacul vechi… dar e bine sa fiti pregatiti. In viata de fotograf se pot intampla des accidencte… 🙂
e aproape la fel de lung si de inalt ca rucsacul vechi, dar eSTE mai lat cu 5cm, iar toate obiectivele incap vertical in el, nu orizontal. Astfel, pot DUCE inca doua obiective sau un body + inca un obiectiv, in aproape acelasi spatiu.
Manfrotto Professional 30BB este modelul „middle” (ca si dimensiuni) intre rucsacul Professional 20BB – care mi s-a parut destul de mic pentru ce am eu nevoie, dar e ideal daca ai doar un mirrorless cu 2-3 obiective si Professional 50BB, care e un rucsac foto profesional mare, in care intra cu brio doua body-uri DSLR din gama pro, 3 obiective si doua blitzuri. In al meu 30BB intra un Canon 6D, un Sony A7R III, trei obiective Sigma, doua blitzuri, triggerele lor, si alte accesorii de baza (carduri, acumulatori suplimentari pentru ambele aparate si pentru blitzuri, pelerina mea de ploaie si husa de ploaie a rucsacului, sfoara, banda adeziva, un birceag, accesorii de curatat, etc). Zic eu suficient pentru utilizarea lui la nivel profesional, de zi cu zi.
Trepiedul montat pe exterior (fata)
Mai mult, am ales modelul „de mijloc”, MP 30BB, si pentru ca are cel mai bun raport „incarcatura vs. dimensiuni”, putand duce cele mai multe echipamente dar avand dimensiuni „acceptate” in avion, inclusiv pe zboruri cu companii „low-cost”. Iar cum eu plec des din tara, aceasta este o cerinta importanta, indiferent de varianta de zbor, linie sau low-cost. Pentru ca de cele mai multe ori, cand plec in deplasari de presa, alegerea zborurilor nu imi apartine si trebuie sa am un rucsac potrivit pentru toate variantele.
Husa de ploaie a rucsacului poate proteja si trepiedul
Sigur, nici MP 30BB nu este „rucsacul perfect”. Si nu cred ca exista un rucsac perfect, dacat daca ti-l faci pe comanda… De exemplu, mi-ar fi placut sa am mai mult spatiu pentru carduri si accesorii pe interiorul „capacului”. Iar compartimentul pentru laptop e „fix pe fix” daca vrei sa bagi un laptop de 15 inch. E mai potrivit pentru un laptop de 13 inch, dar incap si unele laptopuri de 15… E bine sa masori inainte pentru a vedea exact. Dar compenseaza cu faptul ca, pe langa doua treipede/monopiede, poate gazdui atat un laptop de 13/15 inch cat si o tableta (aceasta, pe interiorul capacului). Ma rog, pentru cine cara si un laptop si o tableta dupa el permanent, plusuri si minusuri, dupa cum spuneam…
Compartimentul pentru tabletaCompartimentul pentru laptop de 13/15 inch
Ca o concluzie, dupa o saptamana de utilizare (si dupa ce am vazut cel putin 5 alti rucsaci inainte de a ma decide la acesta), vi-l recomand cu incredere. Ori acesta ori MP 50BB – cel mai mare din aceasta serie. Exista si Manfrotto Professional 20BB, dar care mi se pare mult prea mic, poate doar daca ai un entry-level sau un mirrorless cu doua obiective, atunci MP 20BB e OK. In rest, MP 30BB e foarte bun pentru utilizare profesionala, MP 50BB la fel. Este confortabil cand este purtat pe spate, dar cu trepiedul montat pe exterior (fata) este destul de debalansat (pentru ca e un rucsac foarte lat oricum si nu suficient foarte inalt) si devine mai putin confortabil la drumetii lungi.
Compartimentul principal se inchide cu o dubla-siguranta, pe langa fermoar
Acum, dupa 10 ani de utilizare al rucsacului vechi, sper ca acesta sa ma „tina” cel putin la fel. Dar nu prea am emotii, avand experiente bune cu Manfrotto pana acum. Cu trepiedele lor, mai exact, dar si cu rucsacul Manfrotto Aviator D1, care are aproape 2 ani si pe care la-m folosit intensiv pentru a transporta drona. Dar care, dupa doi ani de utilizare, pare putin „decolorat” de soare. Dupa cum spuneam, nici unul nu e perfect. Dar macar sa fie practic si – cel mai important, sa imi protejeze tot echipamentul din interior. Pentru ca, pana la urma, pretul rucsacului e extrem de mic in comparatie cu ce „protejeaza” in interior. Iar un rucsac bun te poate salva, dupa cum am vazut pe propria piele!
incap in el cu usurinta doua body-uri DSLR / Mirrorless si 3 obiective, alaturi de 1 blitz (sau un alt obiectiv), incarcatoare, acumulatori si accesorii
poate acomoda fara probleme un body cu grip montat si obiectiv 70-200mm f/2.8 sau un body din gama de varf (1Dx/D5) cu obiectiv 70-200mm
materialul din care e fabricat e rezistent la apa (si vine si cu husa de ploaie suplimentara, care poate proteja si trepiedul)
poate sustine nu unul ci chiar doua treipede, unul pe fata si altul pe lateral (iar suportul pentru trepied sta „ascuns” atunci cand nu este folosit)
raportul dimensiuni vs. echipament e excelent, as putea zice optim pentru a maximiza spatiul dar si pentru a fi suficient de compact pentru a fi luat ca bagaj de mana in avion, chiar si pe zborurile cu companii „low-cost”
Pentru calatorii lungi i se poate monta si un sistem cu roti (trolley), care poate fi achizitionat separat.
Bile negre:
compartimentul pentru laptop este „la limita” pentru un laptop de 15 inch (ia MP 50BB daca vrei sa fii sigur, sau masoara inainte laptopul tau)
cand e desfacut nu isi tine bine forma (o parere subiectiva, data de faptul ca e un rucsac construit pe „inalt” nu pe „orizontala” (dupa pozitia in care stau obiectivele in el)
Caracteristici tehnice:
Rucsac foto din gama Manfrotto Professional
Greutate (gol): 1.9Kg
Rucsac pentru: DSLR / Mirrorless cu 4-6 obiective si accesorii
Dimensiuni exterioare (Inaltime/Lungime/Latime): 43.5 / 31 / 26 cm
Dimensiuni interioare (Inaltime/Lungime/Latime): 38.5 / 24 / 16 cm
Compartiment laptop (Inaltime/Lungime/Latime): 38.5 / 24 / 2 cm
Material impermeabil: Da
Husa de ploaie inclusa: Da
Suport trepied / monopied: Da / Da (ambele, simultan)
Tehnologii de protectie: Manfrotto CPS (Camera Protection System) Reinforced 3D Structure si Exo-Tough Multi-layered Construction
Interior modular: Da
Acceptat ca bagaj de mana in avion: Da
Garantie internationala: 5 ani (dupa inregistrarea produsului pe pagina Manfrotto)
Fermoarul se inchide cu cheite metalice
Al doilea suport pentru trepied / monopied este pe lateral (si se fixeaza cu o curea pe care eu nu am atasat-o pentru poza)
Trepiedul montat pe exterior (fata)
Husa de ploaie a rucsacului poate proteja si trepiedul
Cand e deschis, are tendinta de a se largi excesiv, datorita obiectivelor care stau vertical in el
Compartimentul pentru laptop este „asuns” pe partea din spate a rucsacului
Compact dar incapator: 2 body-uri, 3 obiective si un blitz incap fara probleme in BP 30BB
Compartimentul principal se inchide cu o dubla-siguranta, pe langa fermoar
Suplimentar i se poate monta un sistem cu roti tip trolley, pentru transport
Buzunarele laterale ofera spatiu in plus pentru accesorii
Cum actualizezi firmwareul obiectivelor SIGMA ART si Contemporary
Vorbeam saptamana trecuta, cand am testat adaptorul Sigma MC-11, de faptul ca a aparut un firmware nou pentru obiectivele Sigma. Am facut updateul inainte de test si m-am gandit sa va arat si voua cum se face. Ce imi place la sistemul celor de la Sigma este chiar asta: poti face actualizarile de soft ale obiectivelor chiar tu, acasa, fara a te mai deplasa la un service autorizat. Operatiunea dureaza aproximativ 1 minut si se face fara prea mari batai de cap cu ajutorul Sigma USB Dock. Iata cum.
Cum actualizezi firmwareul obiectivelor Sigma ART:
In primul rand, pentru a actualiza firmwareul obiectivelor Sigma din gama ART sau Contemporary ai nevoie de un Sigma USB Dock compatibil cu montura obiectivelor tale (Canon/Nikon/Sigma). Apoi, e foarte simplu. Ti-am pregatit un tutorial video in care iti explic cum se face:
Iar daca n-ai „stare” sa urmaresti tutorialul video, pe scurt pasii pentru actualizarea firmware-ului sunt urmatorii:
Conectezi obiectivul la USB Dock si dock-ul la laptop, prin USB
Software-ul va recunoaste automat obiectivul si te va anunta ca exista un update de firmware disponibil pentru el
Update de firmware pentru Sigma 50mm f/1.4 ART
Apesi „Yes”, iar noul firmware se transfera automat in obiectiv. Operatiunea dureaza nici 1 minut si se finalizeaza cu un mesaj de confirmare, care iti spune ca poti deconecta obiectivul din Dock.
Asta e tot. E atat de simplu!
Updateul de firmware s-a finalizat cu succes
Atentie insa: daca utilizezi un laptop, e bine sa il ai conectat la curent in timpul updateului. Daca ramane fara acumulator sau, din orice alt motiv, transferul firmware-ului in obiectiv este intrerupt inainte de a se finaliza, exista riscul de a bloca permanent obiectivul.
Vestea buna e ca daca nu ai un Sigma USB Dock, poti sa inchiriezi unul. Am inteles ca F64 il are la inchirieri pentru 20 lei / zi. O zi iti este arhisuficienta pentru a face update de firmware la toate obiectivele, asadar, nu ai nici un motiv pentru a nu-ti tine obiectivele actualizate.
Sigma 50mm f/1.4 ART pus pe Sony A7 R III cu Sigma MC-11
Dupa lansarea lui Sony A7 III a revenit in discutie posibilitatea utilizarii obiectivelor cu montura Canon pe Sony, cu ajutorul adaptorului Sigma MC-11. E un subiect inca destul de controversat, dar pentru ca mai multi dintre voi m-ati intrebat, am profitat de faptul ca am primit la teste un Sony A7R III, am luat un MC-11 si am facut un set de teste, pentru a vedea cum functioneaza focalizarea, cat de precisa e si cat de rapida. E o solutie buna Sigma MC-11 pentru cei nehotarati sau pentru a face tranzitia catre sistemul Sony? Va spun in continuare!
Sigma MC-11 pentru Canon pus pe Sony A7R III
Constructie si utilizare
Sigma MC-11 este un inel adaptor de montura fara optica proprie (fara lentile), care permite utilizarea obiectivelor cu montura Canon pe aparatele foto mirrorless Sony Alpha (Sony E Mount). Este construit din metal, nu influenteaza calitatea imaginii (neavand optica proprie), asigurand conversia semnalului (si „limbajului”) dintre body si obiectiv, pentru focalizare si controlul diafragmei. Datele EXIF se transfera si ele, obiectivele putand fi utilizate asa cum suntem obisnuiti, fara restrictii.
Sigma MC-11
Ma asteptam sa am un sentiment cel putin ciudat atunci cand pun obiectivele pe Sony cu un astfel de adaptor. Vestea buna e ca MC-11, fiind construit din metal, este solid si nu iti ofera un feeling ciudat, nu prea ai impresia ca utilizezi un sistem aparat-obiectiv „neinchegat”. Nu are joc in montura (nici obiectivele si nici adaptorul cand e montat pe body-ul Sony), iar dupa cateva utilizari schimbarea obiectivelor pe adaptor se simte aproape al fel de „naturala” ca si cum ai schimba obiectivele direct pe montura body-ului.
Cei care sunt obisnuiti sa foloseasca teleconvertoare stiu despre ce vorbesc, experienta de utilizare a lui MC-11 fiind similara (exceptand modificarea focalei).
Mi-a placut si faptul ca Sigma MC-11 are integrat un conector USB pentru a face mai usor updateul de firmware (unul nou fiind oferit de Sigma chiar acum cateva zile). Niponii adauga des obiective in gama si prin aceste updateuri de firmware fac adaptorul compatibil cu noile obiective dar si cu noile camere lansate de Sony.
Sigma MC-11
Focalizarea automata cu Sigma MC-11
Sa nu o mai lungim si sa trecem la ce ne „doare” cel mai tare. Cum se descurca la focalizare obiectivele montate pe un Sony A7 cu adaptorul Sigma MC-11.
Inainte de a trece la testul propriu-zis, sa va zic ce si cum am testat. Pentru acest test am utilizat urmatoarele:
Un body Sony A7R III, primit in teste de la Sony Romania (review-ul dedicat lui va fi gata curand)
Trei obiective Sigma ART cu montura Canon: 20mm, 35mm si 50mm
Un obiectiv Sigma 12-24mm f/4 din generatia anterioara (non-ART)
Un obiectiv Canon 70-200mm f/4L
In afara de body-ul Sony A7R III, obiectivele sunt din „colectia” proprie, pentru ca eu sunt utilizator aproape exclusiv de Sigma de ceva ani, asadar stiu cum se comporta si cat de repede si precis focalizeaza respectivele, lucrand cu diverse body-uri Canon.
Sigma MC-11
De la inceput sa stabilim doua lucruri:
Am facut acest test dupa ce am actualizat atat obiectivele cat si adaptorul MC-11 cu ultima versiune de firmware de la Sigma (lansata pe 7 Martie a.c.). Acest ultim firmware promite o buna functionare inclusiv in cazul focalizarii cu celebra functie EYE-AF de la Sony, ceea ce din start m-a facut sa fiu si mai curios. Despre cum puteti face si voi updateul de firmware acasa, revin intr-un articol separat, saptamana viitoare.
Pe adaptorul Sigma MC-11 scrie: „Designated SIGMA lenses only” („doar pentru obiectivele Sigma selectate”). Asta inseamna ca producatorul nu recomanda / nu garanteaza functionarea lui cu obiectivele produse de Canon ci doar cu obiectivele proprii, Sigma. Intr-un fel, e normal si e „the safest thing to do”, din partea Sigma. Eu, insa, am testat atat cu obiective Sigma cat si cu un Canon si rezultatele au fost imbucuratoare.
Testul de focus
Acestea fiind spuse, am pus aparatul, adaptorul si obiectivele „la treaba”. Am facut mai multe teste, pentru a vedea comportamentul obiectivelor la diferite distante fata de subiect si am inregistrat video toate testele, pentru a va arata si voua viteza de focalizare. Functia Eye-AF din meniul lui A7RIII a fost activata permanent. Am lucrat in Prioritate de Timp / Diafragma, tocmai pentru a analiza si corectitudinea expunerii generata de aparat utilizand acest adaptor.
Imaginile de test de mai jos sunt neprelucrate, cadrele fiind doar micsorate / crop-uite pentru afisarea pe web.
Testul cu Sigma 50mm f/1.4 ART
Sigma 50mm f/1.4 ART pus pe Sony A7 R III cu Sigma MC-11
Primul test, cu obiectivul Sigma 50mm f/1.4 ART. Este, poate, cel mai lent la focus din toata gama Sigma ART. S-a comportat asa:
Inca un test.
Fotografiile au iesit asa:
Fotografia originala (f/4):
Sigma 50mm f/1.4 ART @ f/4 pe Sony A7RIII cu Sigma MC-11
Crop 100%:
Crop 100%
Si inca una, imaginea intreaga (f/4.5):
Sigma 50mm f/1.4 ART @ f/4.5 pe Sony A7RIII cu Sigma MC-11
Si crop 100%:
Crop 100%
imaginile sunt corect focalizate, corect expuse iar sharpness-ul impecabil. Viteza de focus este similara celei pe care o obtin cand pun OBIECTIVUL Sigma 50mm f/1.4 ART pe Canon.
Dupa cum puteti vedea, imaginile sunt corect focalizate, corect expuse iar sharpness-ul impecabil. Viteza de focus este similara celei pe care o obtin cand pun obiectivele Sigma pe Canon, poate un pic mai lenta, dar nu suficient cat sa pot masura sau cat sa consider ca ma va influenta cu ceva in utilizarea obiectivelor de zi cu zi (nu fac sport/action cu ele, oricum). Daca ar fi sa masor, consider ca utilizarea lui MC-11 aduce un minus de maxim 10% la viteza de focalizare a obiectivelor montate astfel pe Sony.
Cu Sigma 35mm f/1.4 ART si Sigma 20mm f/1.4 ART rezultatele au fost similare.
Testul cu Canon 70-200mm f/4L USM
Canon 70-200mm f/4L USM pus pe Sony A7 R III cu Sigma MC-11
Apoi, am montat pe adaptor teleobiectivul Canon 70-200mm f/4L. Aici aveam cele mai mari emotii, in primul rand datorita faptului ca nu e un obiectiv produs de Sigma si, in al doilea rand, ma asteptam ca viteza de focus sa scada simtitor. Ei bine, surpriza si de data asta: o usoara incetinire a vitezei de focus se simte, dar prea mica pentru a o putea masura invreun fel. Doar cu acest obiectiv am observat ca AF-ul „vaneaza” putin in conditii de contrast redus, in rest s-a conportat la fel de bine ca si cu obiectivele Sigma.
Focalizarea functioneaza astfel:
Calitatea imaginilor a fost, de fiecare data, la fel de buna, cadrele iesind asa:
Canon 70-200mm f/4L USM @ f/5.6 pe Sony A7RIII cu Sigma MC-11
Crop 100%:
Crop 100%
Si, asa cum spuneam mai pe la inceput, datele EXIF sunt inregistrate corect, atat in ceea ce priveste obiectivul folosit cat si parametrii expunerii.
Sigma MC-11 transfera corect datele EXIF
Concluzii despre Sigma MC-11
Dupa ce am efectuat aceste teste pot spune ca da, adaptorul Sigma MC-11 este o optiune reala, buna, pentru cei care cauta sa foloseasca obiectivele lor cu montura Canon pe aparate foto Sony.
Insa, pentru cei care au obiective Canon si – mai bine, obiective Sigma ART cu montura Canon, utilizarea lor pe un mirrorless Sony se poate face fara probleme cu adaptorul de la Sigma. Am observat o foarte mica incetinire a vitezei de focus, fata de cum sunt eu obisnuit cand pun obiectivele pe Canon. In practica este aproape insesizabila. Asadar, daca nu faceti fotografie sportiva unde sa folositi teleobiective grele dedicate, MC-11 functioneaza OK. Functia Eye-AF functioneaza cu MC-11, asadar si pentru „portretisti” e o varianta buna.
Ramane insa discutia despre pret. Sigma MC-11 costa aproape 1.100 Lei. Unii spun ca e mult, altii spun ca e ok, vorba aia… Eu zic ca depinde foarte mult de numarul de obiective pe care le vei utiliza pe Sony cu adaptor. Daca ai unul-doua obiective si vrei sa treci pe Sony, merita mai mult sa le vinzi si sa iei obiective cu montura Sony direct. Daca insa ai de la trei in sus si/sau nu esti 100% hotarat ca vrei sa renunti la Canon in favoarea Sony, adaptorul MC-11 este o varianta foarte buna, cel putin in perioada de tranzitie.
Acum ca s-a lansat si noul Sony A7 III, cu atat mai mult sper sa va ajute acest test (mai ales ca deja cativa dintre voi m-ati intrebat despre cum merge MC-11 pe A7). Sony A7 III are sistemul AF de la A9, asadar ma astept ca aceasta „combinatie” sa mearga la fel sau chiar mai bine pe A7 III.
Insa, acest test confirma si altceva, daca mai era nevoie: faptul ca obiectivele Sigma sunt perfect capabile sa ofere o rezolutie suficienta pentru senzorul de 42MPx al lui Sony A7R III.
Sigma MC-11, bile albe:
Constructie solida, metalica, se simte bine in timpul utilizarii, feeling solid
Controlul diafragmei si al focalizarii functioneaza, datele EXIF se transfera si ele
Focalizare rapida si precisa, expunere corecta, fara nici un fel de probleme majore la acest capitol
Stabilizarea integrata in body-ul aparatului functioneaza si cu MC-11, practic toate obiectivele devenind „stabilizate” odata cu montarea lor pe Sony A7R III
Posibilitatea de a utiliza si obiective Canon, nu doar Sigma cu montura Canon (desi pe adaptor scrie ca e doar pentru Sigma)
Bun daca nu esti hotarat si vrei sa folosesti in paralel ambele sisteme (Canon si Sony) sau ai mai multe obiective si nu vrei sa te complici cu vanzarea lor si achizitia unor obiective dedicate cu montura Sony
Bile negre:
Pretul cam mare, daca ai nevoie de adaptor pentru a utiliza doar un singur obiectiv cu montura Canon pe Sony
In ultima perioada mi-am actualizat „stocul” de carduri SD si microSD pe care le folosesc cu unele de mare viteza, care sa ma ajute in special atunci cand filmez. Asa mi-a venit si ideea sa testez vitezele de scriere/citire a acestor carduri, pentru a vedea daca intr-adevar vitezele mari date de producatori se ating in realitate. Am testat acum sase carduri SD si MicroSD de la SanDisk, Sony, Panasonic si Lexar, iar rezultatele sunt destul de interesante si de variate.
Cardurile SDXC si SDHC de mare viteza sunt utile in special celor care filmeaza la rezolutie si bitrate mare, dar si celor care fac fotografie sportiva, wildlife sau trag mult in rafala. Pe cardurile din gama de varf producatorii mentioneaza, de obicei, doua viteze: cea de citire (care e cea mai mare) si cea de scriere. Daca vedeti carduri pe care este scrisa doar o viteza si nu e mentionat exact daca e scriere / citire (sau ambele), e bine sa fiti circumspecti, pentru ca este aproape sigur viteza de citire, scrierea fiind mult mai lenta…
Cardurile SD si Micro SD testate
De ce ne intereseaza o viteza de scriere mare?
Viteza mare de scriere este necesara, in principal, pentru filmare si fotografiere in rafala.
In cazul inregistrarii video, viteza de scriere a cardului e bine sa depaseasca bine viteza de inregistrare a camerei (ambele calculate in aceeasi unitate de masura, de obicei in MB sau Mbps), pentru a evita oprirea inregistrarii sau aparitia intreruperilor pe film (frame skipping). De regula, daca aparatul inregistreaza video cu un bitrate de 100Mbps (12MB/s) e recomandat sa folositi un card cu o viteza de scriere de cel putin 2-300Mbps (40-50MB/s), pentru a fi acoperiti in cazul varfurilor de utilizare si pentru a fi siguri ca viteza dorita poate fi suportata de card constant.
Cei care fotografiaza des in rafala beneficiaza de vitezele mari de scriere pe card pentru a lucra mai fluid, bufferul aparatului reusind sa se goleasca mai repede. Veti putea astfel inregistra mai multe cadre intr-o singura rafala si veti evita „timpii morti” dintre doua rafale succesive. In plus, ne intereseaza un card care sa fie capabil sa mentina cat mai constanta viteza mare de scriere, fara fluctuatii majore, capitol la care se vede de fapt calitatea cardului respectiv.
Cardurile SD de mare viteza pe care le-am testat sunt urmatoarele:
* In paranteza sunt vitezele indicate de producator pe card, R – Read/Citire, W – Write/Scriere.
** Cardul Lexar l-am testat pentru comparatie, desi viitorul cardurilor fabricate de Lexar este incert – detaliez la final.
Procedura de test:
Pentru acest test am utilizat un laptop MacBook Pro cu procesor i5 si SSD, cu USB 3.0. Fiecare card l-am testat de doua ori, folosind doua cititoare de carduri diferite, un Kingston MobilLite G4 si un Sony MRW-S1, ambele card readere fiind compatibile UHS-II (pentru cardurile cu doua randuri de pini). Diferentele de viteza intre cele doua cititoare de card nu au fost semnificative pentru a influenta rezultatele testului, dar revin asupra acestui aspect la final, la concluzii.
Cu fiecare card, am facut cate trei teste:
Un test de scriere/citire utilizand programul de testare BlackMagic Disk Speed Test (da, programul celor de la BlackMagic – cei care fac camere video), cu un volum de date simulat de 2GB
Doua teste de scriere/citire utilizand un folder cu 100 de fotografii in format DNG (RAW) (24.4MB / fisier, 2,44GB in total) si un folder ce contine doua secvente video MPEG-4 (1,6GB in total)
Cum am testat? Cu fiecare card am facut mai intai testul de viteza cu BlackMagic Disk Speed Test si am notat rezultatele. Apoi, am copiat pe card folderul cu fotografii si am notat media de viteza. Apoi folderul video. La sfarsit am copiat inapoi, de pe card pe SSD-ul laptopului, folderele cu fotografii si video si am notat media de viteza. In tot acest timp toate celelalte programele consumatoare de resurse au fost inchise, iar laptopul conectat la curent. Fiecare card a fost formatat inainte de test. Vitezele cele mai mari (si constante) de scriere/citire se ating cu fisiere mari. Cu cat fisierele sunt mai mici (si mai multe), cu atat viteza de scriere scade. De aceea am facut doua teste, unul cu fisiere video mari si altul cu fotografii, pentru a vedea rezultatele in ambele situatii (inregistrare video / rafala).
Rezultatele testelor
Iata acum rezultatele testelor de viteza (citire/scriere) pentru toate cardurile testate. Sunt carduri de categorii si performante diferite, scopul nefiind realizarea unui clasament, asadar ordinea in care le prezint mai jos este aleatoare. Totusi, daca va intereseaza maximul de performanta, am indicat mai jos si care au fost cele doua carduri care au atins „varful”.
Panasonic SDZA64 este un card din gama profesionala de la Panasonic, pe care nu l-am gasit pana cum in Romania. Totusi, ma asteptam ca vitezele de scriere / citire sa se apropie mai mult de specificatiile date de producator, mai ales avand in vedere pretul sau (aprox. 170 Euro). Este al doilea cel mai rapid card din acest test.
Surpriza aici este ca nu am am reusit sa ma apropii de viteza de scriere data de producator (299MB/s), maximul atins in testele mele fiind 228MB/s. Chiar si asa, Sony G SDHC 32GB UHS-II SF-G32 ramane cel mai rapid card din test.
Din pacate, Lexar 2000x nu reuseste nici la scriere sa se apropie foarte mult de viteza date de producator, iar viteza de scriere nu e mentionata deloc pe card, fiind cea mai mare dezamagire la acest capitol din test. Este si cardul care a dat primele semne de uzura fizica dupa 6 luni de utilizare, mai repede decat alte carduri pe care le utilizez la fel de constant.
Sony M SDXC 64GB UHS-II SM-M64 este unul din cele mai echilibrate carduri din test, atat in ceea ce priveste viteza de scriere cat si cea de citire, valorile reale obtinute in test apropiandu-se foarte mult de cele date de producator, in toate situatiile.
Surpriza mare aici, in categoria MicroSD-urilor, unde am reusit sa depasesc chiar viteza mentionata de producatori pe carduri, in toate testele si cu ambele carduri.
Iar acum, comparativ, facand media de viteza la citire si scriere (testul cu fotografii, cu fisiere video si BlackMagic):
Viteze medii scriere-citire carduri SD si microSD testate
Iar datele pe care se bazeaza graficul sunt urmatoarele:
Datele testelor pentru cele sase carduri din test
Concluzii?
Dupa cum se poate vedea, vitezele de scriere/citire indicate de producatori sunt, in general, corecte si se ating in conditii de utilizare reala (normala) a cardurilor (cu o singura exceptie importanta in acest test, as zice). Asadar, producatorii nu ne „trag in teapa” la capitolul performante. Surpriza a venit insa la MicroSD-uri, acolo unde am reusit chiar sa depasesc viteza de scriere / citire marcata de producator pe card, in toate cele trei testele facute (ceea ce nu s-a intamplat cu nici unul din cardurile SD).
Alegerea unui card sau a altuia depinde in mare masura de bugetul disponibil, de dimensiunea cardului (32/64/128GB etc), garantia data de producator dar si de preferintele fiecaruia pentru brandul X sau Y. Recomandarea mea este sa alegeti cele mai rapide carduri SD care se incadreaza in buget.
La ce sa fiti atenti? Unii producatori de carduri inca mai ofera, pe langa carduri, licente gratuite pentru softuri de recuperare de date, iar unele carduri SD sunt mai rezistente decat altele (cel putin asa declara producatorii, referitor la gama de carduri profesionale). Ce inseamna asta e destul de relativ. Eu inca nu am intalnit cardul SD care sa nu „crape” intr-un fel sau altul dupa 1-2 ani de utilizare intensa.
In ceea ce priveste cele doua cititoare de card pe care le-am utilizat, anume Kingston MobileLite G4 si un Sony MRW-S1. Sony MRW-S1 a oferit, de fiecare data, un plus de maxim 15% viteza la citire/scriere si iese astfel pe locul 1. Insa, avand in vedere ca cititorul de la Sony e de aproape de trei ori mai scump decat cel Kingston, cel de la Kingston are un raport calitate/pret mai atractiv.
Vitezele maxime de citire / scriere obtinute cu cele doua cititoare de card:
Sony MRW-S1: 277 / 228 MB/s
Kingston MobileLite G4: 235 / 201 MB/s
Dar, cel mai interesant e faptul ca cititorul SD integrat la laptopului nu mi-a oferit in teste o viteza de scriere / citire mai mare de 85MB/s, adica aproape 1/3 din viteza maxima de citire pe care am atins-o cu cititoarele de card dedicate de mai sus. Asadar, da, chiar merita investitia intr-un cititor de card extern, pe USB 3, daca lucrati cu volume mari de date, pentru ca va reduce la jumatate (sau chiar mai putin) timpul de asteptare la copierea fotografiilor si a secventelor video pe SSD.
Viteza de scriere/citire cu cititorul SD integrat al laptopului si cardul Panasonic V90 SDXC 64GB UHS-II:
Vitezele obtinute cu card-readerul integrat al laptopului si cardul Panasonic V90 SDXC 64GB UHS-II
NOTA: Despre cardurile LEXAR
Spuneam la inceput ca viitorul lor este incert. Lexar a inchis oficial productia de carduri si cititoare de memorie anul trecut, dar ele se mai gasesc in stocuri si sunt o alegere buna. Eu l-am adaugat si pe acesta in test tocmai pentru comparatie. In rest, se pare ca in viitor cardurile Lexar vor fi produse de un brand chinezesc care a cumparat licenta, ramane de vazut insa daca le vor scoate tot sub numele Lexar sau altul…
Autoritatea Aeronautica Romana face un pas inainte pentru modificarea si adaptarea legislatiei dronelor in Romania, deschizand un dialog si o dezbatere publica pe tema modificarilor legislative care ar trebuie impuse pentru clarificarea conditiilor de operare a dronelor. Astfel, AACR asteapta propuneri de imbunatatire a legislatiei, pana pe 30 Martie 2018.
Concret, AACR a publicat proiectul de Ordin al Ministrului Transporturilor privind identificarea si admisibilitatea la zbor a unor categorii de aeronave fara pilot la bord utilizate pentru desfasurarea de activitati de zbor sportiv, recreativ si de cercetare-dezvoltare in scopul analizării prevederilor sale si transmiterii de observatii, precum si propuneri de completare/modificare.
Gasiti aici anuntul lor, adresele de email la care puteti trimite propunerile voastre dar si modelul si directiile de modificare propuse de AACR.
Mi se pare foarte buna initiativa. Sa speram ca se va si finaliza cu o actualizare a legislatiei si aducerea ei intr-o forma mai „umana”. Legea dronelor nu trebuie sa fie complicata, ci simpla si pe intelesul tuturor (pentru ca majoritatea sunt aparate electronice la care au acces masele, nu instrumente specifice, pentru specialisti). Un bun exemplu in acest sens e sistemul din Finlanda, cu semnele stradale si siteul aferent, despre care am scris anul trecut.
Din punctul meu de vedere trebuie mers pe doua directii majore de modificare/adaptare: diferentierea intre zboruri recreative (cu limitarile lor) si zboruri comerciale (cu limitarile lor) si crearea premiselor pentru autorizarea REALA a zborurilor comerciale in zone de intravilan (pentru ca, de fapt, asta blocheaza acum 99% din proiectele care ar beneficia de imagini aeriene).
Apoi, punctual primele directii de modificare la care ma gandesc acum, ar fi:
renuntarea la anuntarea oricarui zbor sub o anumita limita (100m, de exemplu)
eliminarea autorizatiei foto-video de la MAI (desi nu cred ca face obiectul celor de la AACR, care au deschis consultarea publica)
crearea bazei legislative si a sistemului de aprobare a zborurilor comerciale (inclusiv in zone de intravilan, cu restrictii daca e cazul, bineinteles)
Sistemul de anuntare/aprobare al zborurilor ar putea fi chiar o aplicatie de smartphone. Ar fi mai simplu, mai rapid decat telefonic.
Tu ce propuneri ai pentru modificarea / clarificarea / imbunatatirea legislatiei aero-modelelor in Romania?
O miscare pe care utilizatorii Sony o asteptau de mult: Sigma lanseaza 9 obiective cu montura Sony E. Astfel, toata gama de obiective fixe ART vine acum cu montura dedicata pentru aparatele foto Sony, „integrand” practic adaptorul MC-11. Restul specificatiilor celor noua obiective raman neschimbate.
Din fericire, „integrarea” adaptorului MC-11 nu este singura modificare adusa obiectivelor din gama Sigma ART, japonezii spunand ca si algoritmii de focalizare si viteza de focus a fost adaptata fiecarui obiectiv in parte, pentru o compatibilitate mai buna cu aparatele Sony (ceea ce nu e valabil cu adaptorul MC-11). Obiectivele vor fi compatibile cu sistemul de stabilizare in-body de la Sony.
O alta veste buna: cei care au acum obiective Sigma pentru Canon / Nikon le pot „converti” la montura Sony, in cazul in care doresc sa schimbe sistemul, gratie programului Sigma Mount Conversion Sistem despre care Sigma spune ca va fi disponibil in viitorul apropiat si pentru conversia Canon/Nikon-to-Sony.
Lista obiectivelor cu montura Sony E de la Sigma este urmatoarea:
Sigma 14mm F1.8 DG HSM | Art
Sigma 20mm F1.4 DG HSM | Art
Sigma 24mm F1.4 DG HSM | Art
Sigma 35mm F1.4 DG HSM | Art
Sigma 50mm F1.4 DG HSM | Art
Sigma 70mm F2.8 DG Macro | Art (nou!)
Sigma 85mm F1.4 DG HSM | Art
Sigma 105mm F1.4 DG HSM | Art (nou!)
Sigma 135mm F1.8 DG HSM | Art
Doua noi obiective Sigma ART
Sigma 105mm f/1.4 ART
Dupa cum puteti vedea in lista de mai sus, gama de obiective Sigma ART s-a extins cu aceasta ocazie cu inca doua obiective cu focala fixa:
Sigma 70mm f/2.8 DG HSM ART Macro 1:1 – 13 elemente in 10 grupe, distanta minima de focus 25cm, filtre de 49mm, diafragma cu 9 lamele rotunjite, greutate 515g
Sigma 105mm f/1.4 DG HSM ART (foto sus) – 17 elemente in 12 grupe, distanta minima de focus 100cm, filtre de 105mm, diafragma cu 9 lamele rotunjite, greutate 1645g
Acestea vor fi disponibile, bineinteles, atat pentru montura Sony cat pentru Canon / Nikon.
Din pacate inca nu avem nici un fel de informatii despre pretul sau disponibilitatea noilor obiective in Romania. Daca pretul va fi, cel mai probabil, acelasi cu cel al obiectivelor actuale cu montura Canon/Nikon, disponibilitatea ramane un mister, pana la urmatorul anunt Sigma in acest sens. Nici pretul sau disponibilitatea noilor obiective Art, de 70mm si cel de 105mm, nu au fost anuntate.
Canon lanseaza trei noi aparate foto dintr-un foc: primul lor mirrorless care inregistreaza si video 4K, alaturi de doua DSLR-uri accesibile: 2000D, un nou model in gama entry cu senzor de 24MPx si 4000D – poate cel mai accesibil DSLR fabricat vreodata.
Canon EOS M50 aduce filmea 4K in gama mirrorless Canon
Canon EOS M50
De departe cel mai interesant este Canon EOS M50, primul mirrorless din gama Canon care face pasul cel mare in lumea 4K. Este interesant ca (iarasi) vorbim mai intai de functiile VIDEO ale unui aparat FOTO, dar pe o piata ultra competitiva si cu utilizatori din ce in ce mai pretentiosi, e greu sa stai deoparte daca nu oferi TOTUL intr-un singur aparat. Acesta este, practic, noul Canon EOS M50: un mirrorless cu senzor APS-C de 24.1 Megapixeli si procesor de imagine de ultima generatie DIGIC 8, ecran LCD rabatabil si sensibil la atingere, Wi-Fi, NFC, Bluetooth si vizor electronic de inalta rezolutie. La capitolul inregistrare video, se lauda cu functia de filmare 4K UHD 24/2p si HD cu pana la 120 cadre pe secunda.
Canon EOS M50
Canon EOS M50
Dar, desi Canon a integrat tehnologia excelenta Dual Pixel AF in M50, este important de notat faptul ca focalizarea automata nu functioneaza decat in timpul filmarii la rezolutie Full HD, nu si 4K. Si, mai exista o „limitare”: filmarea 4K se face prin citirea zonei centrale a senzorului (nu toata suprafata acestuia), asadar avem un crop 1.6x in timpul filmarii la cea mai inalta rezolutie. Asta inseamna ca, de exemplu, un obiectiv de 24mm va inregistra imagini ca unul de 40mm cand comutam in modul video. De ce asa si, mai ales, de ce nu functioneaza focalizarea automata in timpul filmarii, doar cei de la Canon stiu. E pacat, pentru ca celelalte specificatii il plaseaza pe M50 in categoria aparatelor mirrorless avansate, dar se va lovi, la orice comparatie, de critici la capitolul filmare 4K…
Canon EOS M50 cu ecran LCD rabatabil lateral
Canon EOS M50 va ajunge in magazine incepand cu luna Aprilie, la un pret de aproximativ 750 Euro (body).
Canon 4000D este cel mai accesibil DSLR lansat vreodata
Canon EOS 4000D
O sa incep preznetarea lui 4000D asa cum nu am inceput alta prezentare de aparat vreodata: cu pretul sau. Asadar, cu un pret anuntat de 380 Euro pentru body la lansare, EOS 4000D este, probabil, cel mai accesibil aparat foto DSLR lansat vreodata (si, daca va amintiti de 1000D la pret mai mic, nu uitati ca acela ajunsese la acel pret dupa aplicarea unor reduceri mari, Black Friday si restul…).
Canon EOS 4000D este un DSLR compact, de intrare in gama entry (suna ciudat, dar asa poate fi descris cel mai bine), cu senzor de CMOS 18 MPx, procesor de imagine DIGIC IV+, 9 puncte de focus, ecran LCD de 2.7 inch nerabatabil cu 230k px, si Wi-Fi integrat.
Sigur, toate aceste tehnologii nu sunt cele mai noi, unele datand chiar din 2011 (procesorul de imagine), dar, este pana la urma cel mai ieftin DSLR, un model pe care eu il vad potrivit pentru cei care vor sa invete fotografie fara a investi prea mult sau pentru a-i invata pe copi arta fotografiei. Aparatul inregistreaza atat JPEG cat si RAW si are toate modurile de fotografiere automate si semi-automoate cu care ne-am obisnuit: Program, Prioritate de Timp si Diafragma si Manual. Nici functiile automate nu lipsesc, completate bineinteles de cateva scene cu setari si optiuni presetate.
Canon EOS 4000D spate
Ce nu imi place este ca i-au pus montura din plastic, o „taiere a costurilor” pe care nu as fi vrut sa o vad vreodata pe un aparat DSLR…
Canon EOS 4000D va ajunge in magazine in Aprilie, la pretul mai sus amintit pentru body (380 Euro) sau 400 Euro pentru varianta de kit cu obiectivul EF-S 18-55mm f/3.5-5.6 IS (I).
Canon EOS 2000D continua seria DSLR entry-level
Canon EOS 2000D
Al treilea aparat foto lansat de Canon acum este 2000D, predecesorul seriei 1xxxD. Acesta integreaza un senzor actualizat, un CMOS cu rezolutie de 24MPx, procesor de imagine DIGIC IV+, 9 puncte de focus si fotografiere in rafala cu pana la 3cps, alaturi de toate modurile automate si semi-automate de fotografiere cu care ne-am obisnuit (P/A/S/M) dar si modul Auto-Inteligent (A+) si un set generos de scene presetate pentru diferite conditii de fotografiere. La capitolul conectivitate, vine cu Wi-Fi si NFC, alaturi de USB 2.0 si conector pentru declansator pe fir.
Practic, diferenta dintre EOS 4000D si 2000D este data de procesorul de rezolutie mai mare la al doilea, un ecran LCD cu rezolutie mai buna si functia NFC pentru conectarea mai rapida la o tableta sau un smartphone, prin Wi-Fi. Pentru toate acestea, cei care isi doresc un 2000D vor fi nevoiti sa isi rezerve un buget de aproximativ 550 Euro pentru varianta de kit cu obiectivul EF-S 18-55mm F3.5-5.6 IS II.
Panasonic lanseaza noul obiectiv realizat in parteneriat cu Leica, zoom-ul 50-200 f/2.8-4 ASPH Power O.I.S. Este, practic, un obiectiv echivalent 100-400mm cand este montat pe un aparat cu senzor Micro 4/3, noul venit completeaza seria de zoom-uri Leica DG Vario-Elmarit cu diafragma variabila f/2.8-4, care numara pana acum doua modele: 8-18mm si 12-60mm f/2.8-4 ASPH.
Panasonic-Leica Vario Elmarit DG 50-200 f/2.8-4 Power O.i.S
Panasonic-Leica 50-200mm f/2.8-4 are o formula optica compusa din 21 de lentile, din care doua UED (Ultra Extra-low Dispersion), doua ED (Extra-low Dispersion) si doua lentile asferice, toate dispuse in 15 grupuri. Lentila frontala este tratata antireflex cu tehnologia Panasonic Nano Surface Coating. Distanta minima de focus este de 75cm, cu un factor de marire maxim 0.5x.
Obiectivul asigura compensarea vibratiilor cu sistemul Power O.I.S de la Panasonic, care functioneaza de sine statator sau in tandem cu sistemele integrate in-body, fiind compatibil atat cu functiile Dual IS cat si Dual IS.2 – modelul care echipeaza camerele de ultima generatie, Panasonic GH5, G9, G85.
Obiectivul Leica DG Vario-Elmarit 50-200mm f/2.8-4 ASPH utilizeaza un sistem de focus intern ultra-rapid, capabil sa asigure punerea la punct chiar si pentru o cadenta de 240 cadre pe secunda, fiind proiectat atat pentru fotografie cat si pentru video.
Accepta filtre pe filet cu diametrul de 67mm, iar corpul obiectivului este realizat din metal, fiind etanseizat impotriva intemperiilor si a stropilor de apa, fiind proiectat pentru utilizare profesionala.
Deocamdata nu am informatii despre disponibilitatea sau pretul noului obiectiv Panasonic in Romania. Estimativ, conform informatiilor din afara, el va ajunge in magazine incepand cu luna Iunie, la un pret de 1700 Euro.
Panasonic-Leica Vario Elmarit DG 50-200 f/2.8-4 Power O.i.S
Specificatii tehnice pe scurt:
Obiectiv zoom cu montura Micro 4/3
Distanta focala: 50-200mm
Distanta focala echivalenta: 100-400mm
Diafragma: f/2.8-4 – f/22
Stabilizare integrata: Power O.I.S., compatibil Dual I.S. si Dual I.S.2
Formula optica: 21 elemente / 15 grupe, din care 2 lentile asferice, 2 UED, 2 ED
Coating Nano Surface de la Panasonic
Distanta minima de focus: 75cm
Factor de marire maxim: 0.5x
Focalizare interna, motor linear de mare viteza
Greutate: 655 grame
Dimensiuni: 76 x 132mm
Filet filtru: 67mm
Etanseizat impotriva stropilor de apa si a intemperiilor
Azi va scriu de la Londra, acolo unde tocmai a avut loc lansarea noului mirrorless Sony A7 III. Mezinul familiei full frame de la Sony s-a innoit: un nou senzor CMOS BSI, un nou procesor de imagine, un nou sistem de stabilizare interna dar si functii avansate preluate de la A9 si A7R III. Sony incearca acum sa redefineasca conceptul de aparat „de baza”, de intrare in gama full frame. Cum? Sa va explic!
UPDATE, 2 Martie: Pretul lui Sony A7 III in Romania este de 10.600 Lei pentru body / 11.500 Lei kit cu 28-70mm f/3.5-5.6 FE OSS.
„The Basic Model.”
Sony A7 III – The Basic Model.
Tineti minte trei cuvinte: asa si-au inceput prezentarea cei de la Sony astazi. Noul A7 III este, fara indoiala, mezinul familiei dar, asa cum aveam sa aflam pe parcurs, nu prea poti sa ii spui entry-level, nici macar in categoria Full Frame. Asadar, cei de la Sony i-au zis simplu: modelul „de baza”. De ce? Pentru ca preia o buna parte din tehnologiile integrate in Sony A9 si A7R III, pastrand in acelasi timp modul simplu de utilizare si versatilitatea unui aparat care se adreseaza tuturor, atat pasionatilor cat si profesionistilor.
Sony A7 III preia o buna parte din tehnologiile integrate in Sony A9 si A7R III, pastrand in acelasi timp modul simplu de utilizare si versatilitatea unui aparat care se adreseaza tuturor.
Concret, iata care sunt caracteristicile definitorii ale lui Sony A7 III, dar si o comparatie sumara cu modelele A9 si A7R III:
Senzorul CMOS nou, de tip BSI (Backside Illuminated) ofera o rezolutie de 24MPx, o gama dinamica de 15 trepte EV, inregistrand fisiere RAW pe 14 biti (similar lui A9, la rezolutie si dinamica, desi nu are senzor multi-strat)
Sensibilitatea ISO atinge pragul maxim (nativ) 51.200 (extins pana la 204.800)
Stabilizarea integrata in body a fost si ea reproiectata, asigurand acum un avantaj de pana la 5 trepte de expunere (similar lui A7R III)
Sistemul de procesare BionZ X este si el de generatie noua si asigura o viteza de citire a senzorului mai mare si tonuri de culoare mai naturale, cu accent pe reproducerea culorii pielii
Sistemul de focalizare are 693 de puncte de focus, care acopera 93% din suprafata senzorului (iarasi, similar lui Sony A9).
Focalizarea se face de doua ori mai rapid decat la Sony A7 II, sistemul AF fiind sensibil la lumina pana la -3EV
Fotografierea in rafala se face cu pana la 10 cadre pe secunda cu AF-Tracking activ. Modul Silent Shooting este si el dispoinbil, bufferul poate acomoda 177 de cadre iar modul Anti-Flicker este si el prezent (iarasi, similar lui Sony A7R III)
Filmare 4K UHD intern 24/25/30p 100Mbps, cu readout full-frame 6K, S-Log2/3 si o gama dinamica de 14 EV (similar A7R III si peste A9 care nu are S-Log2/3)
Autonomia acumulatorului le-a depasit pe ambele A9 si A7R III, crescand la peste 700 cadre
Body-ul este construit din aliaj de magneziu si este etanseizat impotriva intemperiilor (desi nu la acelasi nivel ca la A7R III). Gasim si joystickul pentru selectia rapida a punctelor de focus (ca la A9) si buton dedicat AF-ON
Stocarea se face pe carduri SD/SDXC/SDHC pentru care exista doua sloturi (ca la A7R III / A9, desigur)
Sony A7 IIISony A7 III
Acesta este, pe scurt, noul A7 III. Un aparat care, desi pozitionat la „intrarea” in gama full frame de la Sony nu prea poate fi numit entry-level, prin caracteristicile pe care le are si pe care vi le-am insirat mai sus.
Cum se descurca?
Am avut ocazia sa il folosesc cateva ore si sa incerc mai multe „scene” si situatii foto in targeturile puse la dispozitie de Sony. Primul „instinct”? Sa vad cum se descurca la ISO mare.
Sony A7 III si FE 70-200mm f/2.8 GM @ ISO 1000, 1/200s, f/2.8, 70mm
Si, desi nu am tras la ISO 204.800 (si mi-am dat seama de asta dupa ce am predat aparatul), am incercat valorile ISO mai „pamantene”, cu care lucram mai des in situatii reale de fotografiere: ISO 3200 in special dar si … 12.800. Sa le luam pe rand:
ISO 100
Fotografia originala @ ISO 100 si 200mm cu Sony G Master 70-200 f/2.8 OSS la f/2.8, scena de studio iluminata cu blitzuri externe declansare wireless:
Sony A7 III la ISO 100, test-shot de studio cu blitzuri externe
Crop 80%:
Crop 80% (click pentru marire)
Crop 100%:
Crop 100% (click pentru marire)
Mai vreti un test?
Iata, tot la ISO 100, tot cu acelasi obiectiv 70-200mm f/2.8 @ f/2.8:
Crop 100%
Crop 100% @ ISO 100
Ce vad eu? Mi se pare incredibil de sharp! Mai ales ca vorbim de … „the Basic Model”! Si tineti cont ca aici va arat doar fotografii in format JPEG, pentru ca de RAW-uri inca nu poate fi vorba, pana nu apare actualizarea ACR care sa includa si formatul pentru A7 III…
Ce vad eu? Mi se pare incredibil de sharp! Mai ales ca vorbim de … „the Basic Model”!
ISO 3200
ISO 3200 crop:
ISO 3200 crop
ISO 12800
ISO 12800 crop (fotografie de studio, aceeasi scena ca mai sus, dar fara iluminare cu blitzuri)
Crop 100% ISO 12800 Sony A7 III
Ce se afla „sub capota”
Spuneam ceva mai sus de faptul ca body-ul lui A7 III este construit din aliaj de magneziu, iar in interior are structura metalica. Iata si cateva imagini cu el „dezmembrat”, cu scheletul metalic dar si placa de baza, obturatorul mecanic si senzorul „stabilizat”.
Cat va costa Sony A7 III
Pretul estimat: 2300 Euro pentru body / 2500 Euro pentru varianta de kit cu obiectivul Sony SEL 28-70mm.
Pretul lui Sony A7 III in Romania este de 10.600 Lei pentru body / 11.500 Lei kit cu 28-70mm f/3.5-5.6 FE OSS. Va ajunge in magazinele din Romania undeva in Aprilie.
Vestea buna? Sistemul de precomenzi pe care l-au avut si la A7R III se pastreaza, astfel incat cei care precomanda noul A7 III vor primi automat extensie de garantie pana la 5 ani, gratuit.
Sony A7 III si FE 70-200mm f/2.8 GM @ ISO 200, 1/200s, f/2.8, 200mm
Primele concluzii…
Acesta a fost, foarte pe scurt, noul Sony A7 III. The Basic Model. Dar, Expect More – asa cum le place sa il alinte cei de la Sony – pentru ca urmeaza sa il primesc curand la teste in Romania si atunci vom putea povesti mai mule despre el.
Gama Sony Full Frame se imparte, incepand de azi, asa: Sony A9 pentru cei care au nevoie de viteza / Sony A7R III pentru cei care au nevoie de cea mai buna rezolutie iar Sony A7 III pentru toti ceilalti, fiind un aparat pregatit sa faca fata cu brio atat cerintelor profesionistilor cat si entuziastilor.
Prin caracteristicile pe care le are, A7 III va putea fi utilizat cu succes atat de fotografii de eveniment (si nunti!), portretisti (care vor beneficia din plin de functia Eye AF), de produs, arhitectura & imobiliare etc. Poate chiar si la wildlife (deoarece am vazut azi cat de repede focalizeaza dar si datorita modului Silent Shooting care mi se pare incredibil, nu doar pentru wildlife ci si pentru events). Ca sa nu mai zic de filmare, acolo unde datorita integrarii S-Log2/3 il depaseste chiar si pe A9 la acest capitol. Un aparat dedicat entuziastilor si profesionistilor deopotriva, care preia o parte din tehnologia fratilor sai mai mari – A9 si A7RIII – si o integreaza intr-un body mai accesibil, dar la fel de versatil. Un aparat despre care cu siguranta vom mai auzi.
Acum, eu am un avion de prins! 🙂 Pe voi va las sa contemplati fotografiile pe care le-am facut cu noul A7 III in timpul evenimentului de lansare de acum cateva ore, dar nu inainte de a trece in revista principalele caracteristici tehnice ale aparatului.
Sony A7 III, specificatii tehnice pe scurt:
Aparat foto mirrorless cu senzorul Full Frame cu montura Sony FE
Senzor CMOS BSI ExmorR 24.2 MPx, de generatie noua
Dynamic range: 15 trepte EV
ISO 100 – 51.400 (extins 204.800)
Fotografiere in format RAW pe 14 biti
Procesor de imagine Bionz X de generatie noua
Stabilizare integrata in body, cu un avantaj de pana la 5 trepte de expunere
Sistem AF cu 693 puncte de focus cu detectie de faza si 425 cu detectie de contrast, acoperire 93% a cadrului, sensibil la -3EV, cu EYE AF (similar A9)
Fotografiere in rafala cu pana la 10cps, buffer 177 cadre JPEPG / 89 RAW (comp.) / 40 RAW, mod Anti-Flicker (acelasi de la A7RIII)
Mod Silent Shooting
Filmare la rezolutie 4K (UHD 3840×2160 pixels) 100Mbps / 50Mbps 24/25/30p, cu 6K full pixel readout si Dynamic range 14 EV cu HDR (cu profilul Hybrid Log-Gamma) si S-Log2/3. Inregistrare Full HD la 120fps @ 100Mbps
Vizor electronic XGA OLED cu ZEISS T* Coating
Autonomia acumulatorului: pana la 710 cadre (CIPA)
Joystick pentru selectia punctelor de focus si buton AF-ON (ca la A7RIII)
Body din aliaj de magneziu, entanseizat impotriva intemperiilor (nu la acelasi nivel de etanseizare ca la A7R III, insa)
Iata setul de fotografii pe care l-am facut cu A7 III la lansare. Imaginile sunt needitate si au EXIF, asadar le puteti salva pentru a afla toate detaliile tehnice ale expunerilor.
Sony A7 III cu noul blitz HVL-F60M
Blitzul Sony HVL-F60RM
Tot azi am vazut si blitzul Sony HVL-F60RM, noul varf de gama, cu numar de ghid 60, zoom 20mm – 200mm si functii wireless avansate (declansator / receptor). Va costa aprox. 700 Euro si va ajunge in magazine tot in Aprilie. Mai multe detalii si caracteristici, in videoclipul urmator:
Tamron continua extinderea gamei de obiective dedicate aparatelor cu senzori Full Frame si lanseaza astazi modelele Tamron 70-210mm f/4 Di VC USD – un teleobiectiv usor destinat aparatelor DSLR Canon si Nikon, alaturi de anuntul privind dezvoltarea obiectivului Tamron 28-75mm f/2.8 Di III RXD (Model A036) – un zoom standard dedicat aparatelor foto cu montura Sony FE.
Tamron 70-210 F/4 Di VC USD
Tamron 70-210mm f/4 pentru Canon si Nikon
Noul Tamron 70-210 F/4 Di VC USD este o alternativa mai usoara la teleobiectivul 70-200mm f/2.8 pe care Tamron il are deja in gama, iar diferenta de marime si greutate va fi suficienta pentru multi fotografi (in special pentru cei care calatoresc mult) pentru a-l alege, in ciuda luminozitatii mai reduse. Vestea buna: Tamron 70-210 F/4 Di VC USD integreaza tehnologiile de stabilizare optica a imaginii proprietare Tamron, care promite astfel un avantaj de pana la 4 trepte de expunere la fotografierea din mana, fara trepied (conform standardului de evaluare CIPA). Distanta de focus minima este de 19cm (0.32x factor de marire maxim), obiectivul avand o formula optica formata din 20 de lentile dispuse in 14 grupe. Accepta filtre cu filet de diametru 67mm.
Totodata, desi obiectivele Tamron nu au excelat niciodata la acest capitol, producatorul promite o viteza sporita la focalizare, gratie sistemului de procesare AFUSD (Ultrasonic Silent Drive). Noul teleobiectiv este compatibil si cu teleconvertoarele tamron 1.4x si 2.0x, in speta modelele Teleconvertor 1.4x (Model TC-X14) si Teleconvertor 2.0x (Model TC-X20).
Tamron 70-210 F/4 Di VC USD are o greutate de doar 859g si o lungime de 17.5cm, constructia compacta fiind si etanseizata impotriva stropilor de apa si a intemperiilor. Dupa cum spuneam, un obiectiv promitator pentru fotografii care calatoresc mult, light, si lucreaza in conditii diverse outdoor.
Tamron 70-210 f/4 Di VC USD va ajunge in magazine incepand cu luna Aprilie, la un pret recomandat de 800 Euro.
Tamron 28-75mm f/2.8 Di III RXD
Tot azi compania anunta dezvoltarea obiectivului zoom standard 28-75mm f/2.8, pentru aparatele foto mirrorless Sony Full Frame (montura Sony FE). Se doreste a fi un obiectiv zoom standard accesibil, cu o plaja focala versatila, ideal pentru fotografia de eveniment.
Nu avem inca informatii despre pret sau disponibilitate, informatiile fiind destul de vagi in acest moment (fiind doar un anunt de dezvoltare, nu o lansare de produs efectiva). Stim insa ca va fi un obiectiv etanseizat impotriva intemperiilor, cu o distanta minima de focalizare de 19cm si o greutate de 550g, cu sistem AF intern, cu un nou motor de focalizare de tip RXD (Rapid eXtra-silent stepping Drive) – despre care Tamron promite ca va functiona rapid si silentios, inclusiv in cazul focalizarii automate continue pentru video. Totodata, sistemul va fi compatibil cu functia Direct Manual Focus (DMF) de la Sony, care permite fotografului trecerea rapida de la focalizarea automata la ajustarea manuala.
Iata si o prima imagine cu noul obiectiv de la Tamron pentru Sony:
Panasoni GX9: upgrade in pasi mici pentru un mirrorless bun
Cu ocazia evenimentului Panasonic Convention 2018, niponii au prezentat oficial noul aparat foto mirrorless Panasonic GX9. Este un upgrade relativ minor, dar e greu sa faci o „revolutie” la fiecare generatie noua de aparate, mai ales daca vorbim de un aparat deja consacrat pentru caracteristicile sale.
Panasonic GX9
Panasonic GX9
Principalele noutati?
Senzorul Micro 4/3 CMOS BSI este fara filtru low-pass, ceea ce garanteaza imagini mai sharp si mai bogate in detalii.
Obturatorul mecanic a fost imbunatatit, avand acum declansare electromegnetica, pentru a induce mai putine vibratii si a putea inregistra cadre cu o cadenta de maxim 9 imagini pe secunda (versus 8 la generatia anterioara).
Stabilizarea de imagine integrata in body are acum un factor de compensare de pana la 4 trepte de expunere, functionand acum pe 5 axe. A aparatul un blitz integrat, dar in acelasi timp ecranul LCD a „pierdut” capacitatea de a fi rabatat pe orizontala, fiind acum rabatabil doar vertical.
Functia de filmare 4K a fost si ea imbunatatita, aparatul marcand acum automat momentele in care detecteaza actiune in timpul filmarii pentru a face un montaj mai dinamic, ulterior (functii noi: Auto Marking and Sequence Composition).
Panasonic GX9 si ecranl sau rabatabil doar vertical, nu si orizontal
Din pacate Panasonic GX9 nu mai are body-ul etanseizat impotriva stropilor de apa si a intemperiilor, asadar cei care isi doresc un aparat foto mai rezistent au doua optiuni: fie sa ia actualul Panasonic GX8 (care are body-ul etans) fie sa ia noul Panasonic G9, varful de gama foto actual, despre care v-am povestit deja in review-ul de aici si testul de aici. Din fericire vizorul electronic rabatabil a fost pastrat, fiind una din caracteristicile definitorii ale seriei GX deja.
Pretul?
Panasonic GX9 va ajunge in magazine in a doua jumatate a lunii Martie, la un pret estimat de 1.000 Euro pentru kitul cu obiectiv Panasonic 12-60mm F/3.5-5.6. Astfel, GX9 va fi mai accesibil, la lansare, decat predecesorul sau, din punct de vedere al pretului.
Panasonic GX9
Panasonic GX9, specificatii tehnice pe scurt:
Aparat foto mirrorless cu senzor Micro 4/3
Senzor CMOS Micro 4/3 (factor de crop 2x)
Rezolutie 20.1 MPx
ISO 200-25600 (extins ISO 100)
Procesor de imagine avansat Panasonic Venus Engine
